"Dizidenta" Margareta Costea, sotia stabului de la Gospodaria de partid

Întreprinderea de mobilier si decoratiuni interioare "HELIADE" a fost înfiintata în 1953, iar din 1990 devine SC MOBEST S.A. Adresa fabricii este str. Heliade între Vii nr. 8, sector 2. În 1978 este implicata în reparatia Pelesului si a Foisorului, ulterior ocupându-se de reparatiile de la Palatul Cotroceni, de mobilarea Casei Poporului (Palatul Parlamentului), în mobilarea caselor de oaspeti folosite de demnitarii regimului comunist.
Din 1971, fabrica este condusa de directorul Ion Costea, socrul lui Mircea Geoana si sotul Margaretei Costea. Acesta pierde conducerea fabricii în august 1990, dar predarea gestiunii se finalizeaza în luna noiembrie a acelui an. Se pare ca o contributie decisiva la schimbarea din functie a avut-o scandalul provocat de preluarea unei vile de protocol de la fostul demnitar comunist din CPEx Constantin Nicolaie, situata pe str. Jean Monnet nr. 69 (fosta Gradina Bordei). Sotia acestuia fusese practic aruncata în strada pentru a face loc familiei Costea si ajunsese cu plângerea împotriva acestei familii pâna la premierul Petre Roman.
Ing. Ion Costea preda asadar conducerea fabricii noului director, ing. Niculae Dobre, "creierul" de pâna atunci al fabricii. Fostii angajati vorbesc si azi în termeni laudativi despre cel care a condus fabrica în perioada 1990-1996 si al carui destin se confunda practic cu epoca fericita a unei fabrici de renume.
Fostul director Costea ramane însa, din pacate pentru angajatii fabricii, legat de activitatea acesteia, pentru ca devine înca din 1990 reprezentantul în România al celui mai important partener al fabricii "HELIADE": SC Torkelsons din Suedia. Peste 70% din productia fabricii era exportata în Suedia, fiind absorbita de reteaua EUROPA MOBLER. Ion Costea va reprezenta firma Torkelsons în perioada 1990-2002.
Directorul Nicolae Dobre are performante notabile în anii '90. Plateste toate datoriile pâna în 1996 (circa 1,2 milioane USD) si obtine în acelasi an beneficii de circa 660 milioane lei (200 de mii USD). MOBEST S.A. are 860 de angajati în 1990, iar în 1996 mai sunt 450. În 1995 începe procesul de privatizare, având câstig de cauza Asociatia PAS MOBEST, perdantii fiind Torkelsons (firma unde lucra Ion Costea) si SC ELVILA INTERNATIONAL (afacerea lui Viorel Catarama). Se pare ca si George Copos a aparut la un moment dat în peisajul privatizarii, legatura cu familia Costea fiind una deosebit de puternica. De fapt, George Copos este si nasul de botez al fetitei lui Mircea Geoana.
"Calul troian" saboteaza MOBEST
Victoria repurtata de asociatia angajatilor fabricii a fost însa de neiertat de catre Ion Costea. Pe 10 martie 1996 trebuia semnat contractul de privatizare, însa pe 8 martie apare un denunt semnat chiar de contabilul-sef Mircea Spiru, un apropiat al fostului director Costea. Autoritatile statului descind în MOBEST S.A. si se deruleaza opt actiuni de control în perioada martie-octombrie 1996, fiind blocata astfel privatizarea. Politia economica, Garda financiara, Inspectoratul General al Politiei, Ministerul Finantelor, Fondul Proprietatii de Stat, Curtea de Conturi vin sa puna umarul la demersul unui angajat care torpila interesele fabricii. Rezultatele tuturor controalelor au aratat ca acuzatiile aduse directorului Dobre sunt nefondate. Culmea este ca au fost descoperite erori grave, însa în contul contabilului-sef, adica tocmai denuntatorul Spiru.
Toata aceasta avalansa de sesizari si controale paralizeaza practic activitatea fabricii. Desi este gasit nevinovat, directorul Dobre demisioneaza în octombrie 1996, scârbit de toate înscenarile dirijate din umbra. Contactat recent, ing. Dobre a refuzat sa mai rememoreze acele încercari teribile, recunoscând însa ca, spre durerea sa, s-a ales praful de fabrica în care a investit toata energia carierei sale.
Am gasit însa multi actori cooperanti ai acelor scene, fosti angajati care si-au pierdut locul de munca din cauza unor interese subterane care au urmarit falimentarea MOBEST S.A.
Licitatia câstigata de angajati prin intermediul PAS MOBEST a fost asadar anulata, din cauza unor asa-zise vicii de procedura, ramase neclarificate pâna în prezent. Fondul Proprietatii de Stat (FPS) a motivat atunci ca salariatii si-au contestat propriul Consiliu de Administratie (denunturile contabilului Mircea Spiru) si nu a mai avut cine semna documentele finale. O mare minciuna!
Liderul sindical de atunci, Cristian Badea, afirma ca lucrurile stau cu totul altfel. "Practic, FPS nu a vrut sa ne vânda societatea. S-a invocat un viciu de procedura în procesul-verbal, justificându-se ca era vot deschis si nu vot secret."
În 1996, MOBEST a revenit asadar în "custodia" FPS. Liderul sindical Badea sustine ca a mai fost o tentativa de privatizare, câstigata tot de PAS în dauna suedezilor de la Torkelsons, reprezentati de ing. Ion Costea. FPS i-a convocat pe angajati la semnarea actelor finale, însa totul s-a revocat în ultima clipa. Nu câstigase cine trebuia!
Directorii care i-au succedat ing. Niculae Dobre au încercat de asemenea sa tina fabrica pe linia de plutire (Tudor Bacanu, econ. Gronski, consiliat de fostul director Ion Dobre, Gheorghe Teodorescu). Ultimul a prins însa si decesul de facto al MOBEST S.A., fosta "HELIADE" din epoca comunista.
Puricele înghite elefantul
Clanul Lacustelor patronat de soacra lui Mircea Geoana este implicat si în reprivatizarea MOBEST din 1999. FPS scoate la licitatie pachetul majoritar de 52,18%, refuzat pâna atunci angajatilor din PAS la tentativele de privatizare anterioare. În anuntul FPS, o actiune era cotata la 6500 lei. La prima sedinta de licitatie nu s-a depus nici o oferta, PAS-ul angajatilor fiind deja resemnat. La urmatoarea s-a prezentat un SRL, SC OVO DESIGN Ltd., concurentul pe piata mobilei, reprezentata de unul din directorii sai, Nicolae Cinca.
În timpul procesului de privatizare s-a modificat chiar legea-cadru, în cazul MOBEST S.A. aplicându-se retroactiv noua lege. Cu privire la acest fenomen, un raport al Departamentului de Control al Guvernului (DCG) arata în 2000: "La a doua sedinta s-a anuntat ca publicitatea s-a facut conform legislatiei din 1997 si 1998, dar ca, în continuare, se aplica noile reglementari din 1999".
Raportul guvernamental consemneaza în continuare pasii prin care s-a dat un tun de mare calibru: "La a doua sedinta, comisia a scazut cu 50% pretul de pornire, ajungându-se la 3250 lei/actiune. Unicul participant nu a oferit nici acest pret." Comisia a scazut pretul în trepte, oprindu-se la 1300 lei/actiune, ceea ce reprezinta 20% din pretul de pornire si, totodata, limita minima admisibila din punct de vedere legal. Ofertantul OVO DESIGN a acceptat sa preia pachetul majoritar la acest pret infim, obligându-se sa achite banii integral. FPS a acceptat acest târg, desi mai avea înca o varianta: reluarea licitatiei.
Legislatia în vigoare la acea data stipula clar ca, daca nu se înregistra o oferta de cel putin 50% din pretul de pornire, Comisia de licitatie putea decide organizarea unei noi licitatii cu strigare. În situatia data, comisia a preferat reducerea pretului cu 80%. Se pornise asadar de la o oferta de vânzare de 30 miliarde si se ajunsese la o valoare inserata în contractul de vânzare de circa 6 miliarde lei, adica în jur de 400 000 USD.
Spre comparatie, oferta facuta de PAS MOBEST în 1995 fusese de 4, 4 miliarde lei, adica circa 2 MILIOANE USD la acea data, de 5 ORI mai mult ca oferta câstigatoare din 1999. Trebuie mentionat ca numai mobila si accesoriile din stoc destinate Casei Poporului valorau în 1999 mai mult decât pretul oferit de OVO DESIGN pentru întreaga fabrica.
Fabrica MOBEST S.A. era retehnologizata, avea o piata de desfacere înca buna si active deosebit de valoroase. Pepita de aur era însa alta: terenurile. Situata în zona Baicului din cartierul Colentina, MOBEST ocupa o suprafata de 5, 5 hectare. Pretul actual al terenului depaseste cu mult suma de 13 MILIOANE USD, adica de 32 de ori pretul platit de OVO DESIGN în 1999. Si în felul acesta un modest SRL a înghitit un ditamai SA!
Semnarea contractului a avut loc la data de 16 iulie 1999. Termenul prevazut pentru achitarea diferentei de pret: 14 decembrie 1999, plus 15 zile cu penalizari. La 13 decembrie - deci inainte de a fi achitat integral actiunile - OVO DESIGN a încheiat un contract de împrumut cu Societatea INTERNATIONAL BROKING AGENCY Ltd. KINGSTOWN, prin constituirea unui gaj asupra actiunilor la MOBEST (4,6 milioane actiuni). Departamentul de Control al Guvernului subliniaza în acelasi raport: "(…)desi nu erau achitate la acea data, iar cumparatorul nu avea înca dreptul de proprietate".
Registul Român al Actionarilor a confirmat dupa câteva saptamâni constituirea gajului, demersul fiind imposibil fara acordul FPS. Scandalul a fost pâna la urma musamalizat, desi a avut manifestari acute (procese judecatoresti, mitinguri de protest, preluari în forta).
Contractul de vânzare-cumparare încheiat de OVO DESIGN cu FPS a fost semnat de fostul director al Directiei Teritoriale Bucuresti, Victor Toader, ulterior consilier al Presedintelui Camerei Deputatilor, Ion Diaconescu. Presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, Vasile Badica, dezvaluia în 2000 ca "drept rasplata, Cinca (n.n. patronul OVO DESIGN) a dat dispozitii angajatilor MOBEST sa execute amenajari interioare pentru vila lui Victor Toader".
Dupa o serie de abuzuri grave, SC MOBEST SA solicita FPS sa constate desfiintarea contractului de vânzare-cumparare. Asa-zisa clauza de confidentialitate nu numai ca nu era inserata în contract, dar nici legislatia în vigoare nu permitea introducerea unei astfel de clauze. Dupa toate acestea, directorul general al MOBEST Gheorghe Teodorescu i-a banuit pe functionarii FPS ca au primit "bani negri", pentru a musamaliza privatizarea dubioasa, dar ca actiunea în sine are si implicatii politice. Pusa pe butuci de noul actionar majoritar, în 2000 MOBEST nu a încheiat pentru prima oara în 25 de ani nici un contract de export. Decesul era astfel consemnat si concurentul eliminat de pe piata. De facto! Pentru ca de jure MOBEST înca fiinteaza în scripte. Înca nu a venit momentul marii lovituri a OVO DESIGN: vânzarea terenului fabulos de valoros!
Lacustele, mobila si OVO DESIGN
Înainte de privatizarea din 1999, fostul director Ion Costea reusise sa achizitioneze 5% din actiunile MOBEST S.A., fiind totodata si reprezentantul principalului partener extern al fabricii. Stia asadar tot ce se petrecea în fabrica.
În istoria fabricii HELIADE-MOBEST mai figura însa un personaj care avea sa aiba un rol foarte important în "decesul" acesteia: Ionut Costea, fiul lui Ion si al Margaretei Costea, o veritabila beizadea. Ionut Costea este inginer de industrializarea lemnului, iar în perioada 1982-1983 a lucrat ca inginer la "HELIADE", fiind ulterior încadrat la Gospodaria de partid.
În momentul privatizarii, familia Costea se regasea în toate taberele implicate în acest proces. Ion Costea era actionar la MOBEST SA, iar Ionut Costea reprezenta Ministerul Finantelor în calitate de secretar general adjunct, anterior fiind chiar secretar de stat. Si OVO DESIGN? Ce legatura avea aceasta firma cu fam. Costea?
13 ianuarie 2000 a ramas o zi de cosmar pentru Ionut Costea, fostul secretar de stat din Ministerul Finantelor si actualul presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte.
La acea data, latrina clasei politico-economice a refulat pentru scurt timp. Suficient însa pentru a-l stigmatiza definitiv pe "printisorul" Costea. Patronii OVO DESIGN l-au acuzat public pe "finantistul" Costea ca a comandat piese de mobilier de la aceasta firma în perioada 1998-1999 în valoare de - atentie!!! - 148 000 USD, fara TVA, platind doar 900 USD. Ultima livrare era datata AUGUST 1999, adica dupa semnarea actelor privind privatizarea MOBEST în favoarea OVO DESIGN.
Ce se întamplase? Spaga nu fusese dimensionata echitabil? Cei aproape 200 000 USD erau doar un avans? Una din parti nu-si respectase "cuvântul" dat? Cine era pacalitul? Ionut Costea? Clanul Lacustelor? Parea incredibil, dar adevarat!
Sa revenim însa la upercutul aplicat de OVO DESIGN demnitarului PNTCD Ionut Costea, cel care trebuia sa vegheze la respectarea cu sfintenie a cadrului legal si avea atributii de control asupra privatizarilor facute de FPS.
Iata ce-i scria boss-ului de la Ministerul Finantelor directorul de vânzari al OVO DESIGN, Mihai Mironescu, în ianuarie 2000, somându-l sa achite debitul, pentru ca altfel societatea pagubita urma sa-l aduca în fata Justitiei.
"În anul 1998, ati lansat comanda în vederea realizarii unei garnituri de bucatarie la apartamentul dvs. din Bd. Marasesti. În urma discutiilor dintre dvs. si dna. Monica State, designerul societatii noastre, s-au efectuat masuratori si expertize tehnice la adresa sus-mentionata si a fost întocmit devizul de lucrari a carei valoare era de 3466 USD, fara TVA. (…)Comenzile de mobilier, reparatii si amenajari vizeaza atât sediul dvs. din minister, resedintele dvs. private din Bucuresti si Snagov, apartamentele prietenelor dvs. si alte proprietati ale membrilor familiei dvs. pe care firma noastra le-a onorat în totalitate având în vedere reputatia pe care o are un om cu pozitia dumneavoastra sociala(…) În 1999 ati lansat o noua comanda privind mobilarea vilei "Merisor" din str. Sarmisegetuza nr. 52A, Ghermanesti, Snagov."
Directorul OVO DESIGN mentioneaza în aceeasi scrisoare si valoarea mobilei de la vila, adica peste 93 000 USD, fara TVA, livrata esalonat si montata pâna în august 1999. În acelasi context, cabinetul ministerial al lui Ionut Costea a fost dotat cu mobilier în valoare de 1796 USD, fara TVA.
Acelasi Mihai Mironescu afirma ca "în baza încrederii avute într-o personalitate a Guvernului Romaniei, societatea noastra a acceptat înca doua comenzi, si anume Raluca Panait - garnitura de bucatarie cu aparatura electrocasnica în valoare de 5815 USD - si Monica Maurer, produse în valoare de 20.404 USD". La solicitarea celebrului secretar de stat s-au efectuat expertize tehnice si de design la un alt apartament al sau, din strada Brâncutei nr. 6 (actuala Uruguay), expertize care au fost urmate de executarea unei garnituri de dormitor (4400 USD) si un dulap nisa (3800 USD). În felul acesta, "valoarea totala a lucrarilor efectuate de societatea noastra în contul dvs. se ridica la suma de 148.339 USD, fara TVA, conform evidentelor contabile ale societatii noastre, fiind inregistrata la aceasta ora o plata de 553 USD si 5169729 de lei, echivalentul a 341 USD, în contul Ralucai Panait".
La data respectiva, Ionut Costea a respins toate acuzatiile aduse de patronii firmei OVO DESIGN, amenintând ca-i da în judecata. Nu a facut-o. Contactata zilele trecute, Margareta Costea, sefa clanului, a afirmat ca au fost platite pâna la urma toate datoriile. Domnul Nicolae Cinca a refuzat sa ofere lamuriri, fiind însa insarcinata cu furnizarea de raspunsuri doamna Madalina Misu de la Departamentul Vânzari al OVO DESIGN. Aceasta a confirmat stingerea datoriei înca din ianuarie 2000, la o saptamâna dupa somatie. Adica demnitarul Ionut Costea avea circa 200 000 USD cash la dispozitie pentru a achita o asemenea datorie. De necrezut! Tot doamna Misu a confirmat ca OVO DESIGN poate instraina incepand de anul acesta terenul de 5,5 ha din cartierul Colentina.

Bogdan Draghici