Interviu in Australia, cu si despre Ovidiu Grecea!

Ovidiu Grecea a acordat un interviu in 2005 revistei 'Spirit Românesc'. Acesta povesteşte amintiri plăcute din copilărie, dar şi întâlniri pe care le-a avut cu diverse personalităţi, de la Nicolae Ceauşescu şi până la Traian Băsescu.

- Laurentiu Fulga: Cine este Ovidiu Grecea?

 - Ovidiu Grecea: M-am născut la 20 Noiembrie 1958. Provin dintr-o familie cu vechi tradiţii moldave şi strămoşi ce vin din istoria Moldovei. Cred că şi-n mine s-a transmis dorinţa de a fi în primul rând liber, de a simţi româneşte şi de a fi util pentru cei cu care zici că formezi aşa numita "societate". Părinţii erau studenţi în Bucureşti şi fiindcă moda era ca fata să nască la părinţi, a făcut ca eu să mă nasc la Bacău. Mă leagă foarte multe de zona Bacăului şi a Moldovei, mai ales că vacanţele toate le petreceam la bunici. Asta a făcut să existe în mine pe undeva şi o tradiţie tipic românească, a aceluia care a cunoscut şi viaţa la ţară, a tradiţiilor adevărate al omului simplu, cu bun simţ. Lucruri care în timp la noi s-au cam alterat, iar dacă eu nu sunt de acord cu nişte lucruri, nu sunt de acord cu faptul că noi am ieşit din cotele de normalitate. Am urmat apoi cursurile Scolii Generale Nr 19 din Bucureşti, o şcoală cu mari tradiţii, înfiinţată de Alexandru Ioan Cuza, numită ulterior Sc. Clemenţa. N-am început bine şcoala respectivă, că Ovidiu Grecea e făcut pionier! De, aşa era moda atunci! Au urmat apoi examene serioase, care cerneau cu adevărat valorile şi am ajuns la Liceul "Ghe. Lazăr" în Bucureşti, pe care l-am terminat în '77, am fost promoţia centenarul independenţei! Apoi am intrat la ASE. De fapt eu am vrut să mă fac preot! Dar la vremea respectivă, cine vroia să se facă preot, trebuia să aibă ş-un dosar foarte bun! Dar, în aceelaşi timp, dacă insistai să fii prea mult preot, stricai dosarul altora, respectiv al rudelor! Cert este că până la urmă am dus mai departe tradiţia familiei, dat fiind faptul că mai toţi au fost economişti. Iniţial am pornit Relaţii Economice Internaţionale şi Diplomaţie, dar am fost mutat disciplinar pentru că mi-am permis la un examen să-l pocnesc pe Secretarul de Partid pe ASE, Tov. Băvici Ilie. E, ce să fac, am greşit! In condiţiile în care avea o figură de politruc de ăla tipic! Era prin '78, parcă! Am fost, deci, mutat disciplinar, erau ca să spunem aşa, primele mele semne de tânăr revoluţionar! Culmea este că apoi m-au făcut şi membru de partid, pentru că am terminat anul I cu nota 10! Da unicul vot împotriva acceptării mele în rândul organizaţiei de partid, a fost din partea acestui secretar, pe care probabil încă îl mai durea capul, urmare a loviturii!

 - L.Fulga: Cum aţi ajuns să-l loviţi?

 - O. Grecea: Aveam 14 examene luate cu nota 10 pe bune, iar acest lector la contabilitate, m-a picat şi ajunsesem în re-reexaminare, dat fiind faptul că mi-am permis ca împreună cu alţi colegi să-l ridiculizăm în brigada artistică a ASE-ului, care la vremea respectivă era o formă de manifestare studenţească destul de incomodă pentru mulţi. Iar corpul profesoral s-a amuzat teribil; "bă, uite, ăsta-i imbecilul ăla de secretar de partid!" El nu a înţeles că mesajul nostru viza transformarea lui, şi-şi pusese în cap să ne ducă până la exmatriculare. Eu fiind mai impulsiv, mi-am spus "ce-am avut şi ce-am pierdut", în condiţiile în care am în mine tradiţii şi de haiduc şi de mitropolit şi de domnitor moldav, şi mi-am scăpat puţin caii (puetre) şi de aşa natură l-am pocnit, că l-am dat cu capul de tablă! Am plecat voios de la examenul respectiv cu un 2 mare în carnet şi-mi aminesc că m-am dus acasă direct la tata: "tată ai un copil tâpit, care după ce a luat 14 de 10, se pare că este nevoit să dea din nou examen de admitere la facultate!" Ulterior am aflat că tata când terminase facultatea prin '53 a rămas la caterdră asistent şi apoi lector universitar la marele economist N.N. Constantinescu şi-l avusese student pe acest Ilie Băviţă. Ba chiar îi cumpărase prima pereche de pantofi şi-l hrănise pe ăsta un an şi ceva, că era venit băiat sărac de la ţară! Apoi fiind îndoctrinat, a ajuns în timp secretarul de partid al ASE. Asta ca să vedeţi cum evoluau lucrurile! Cert este că până la urmă s-a făcut o comisie din conducerea ASE şi am trecut examenul respectiv, însă nu s-a putut trece peste faptul că am fost violent şi atunci a trebuit să mă mut de la REI, la Contabilitate şi Economie Agrară. Partea proastă este faptul că Grecea a prins de aşa natură o perioadă, de unde îi cunoaşte foarte bine pe cei care la ora actuală se erijează în dizidenţi, revoluţionari sau chiar formatori de opinie, lideri etc. Nu numai că-mi erau colegi, dar cunosc foarte bine cât de deştepţi erau, sau cât de proşti! Sigur că a-i numi este simplu, însă mulţi şi-au dat deja arama pe faţă, înşelând aşteptările oamenilor, a acelora care au crezut în ei. Apoi, nici chiar dacă i-aş nominaliza, nu cred că şi-ar schimba caracterul, fiindcă racile respective din ei au rămas iar la unii chiar s-au amplificat după '89. Aceşti indivizi au baleat şi s-au raspândit peste tot unde au considerat că pot să-şi satisfacă aspectele de ordin personal, pentru că în general, atunci când eşti frustrat în copilărie că nu ai avut oliţă de aur şi ai fost nevoit să te duci tot timpul în fundul curţii, tendinţa este de a-ţi face şi tu rost imediat de oliţa de aur! Sunt mulţi care nu înţeleg că pentru necesităţi fiziologice nu-ţi trebuie neaparat oliţă de aur. Mai mult chiar, îmi permit să fac aici o estetică a urâtului, şi le spun acestor indivizi că nu poţi ca-n oliţa de aur să-ţi faci şi necesităţile fiziologice şi să-ţi bei şi cafeaua de dimineaţă! Mulţi au încercat acest lucru şi pe semne că de aia au şi dinţii străpăziţi acum, oricum, caracterul şi l-au schimonosit.

 - L.Fulga: Ce aţi făcut după facultate?

 - O. Grecea: In '82 când am terminat facultatea cu 9.63, a 4 medie pe ţară, parcă, am primit repartiţie la CAP Lehliu Gară - econimist de fermă! Făceam naveta 78 Km cu trenul. Am început munca, ca să zic aşa, în economia socialistă! Ulterior am reuşit să mă mut mai proape de Bucureşti, la IAS 30 Decembrie, o intreprindere foarte bine cotată! La vremea respectivă toţi absolvenţii de studii superioare trebuiau să se ducă la ţară, indiferent că era economist, medic, prof., toată intelectualitatea în formare trebuia mai întâi să-şi desăvârşească practica la ţară, abia apoi să revină la oraş pe bază de pile, comisioane şi relaţii - "PCR", cum se spunea! La IAS 30 Decembrie am lucrat vreo 8 ani de zile, aici m-am cunoscut şi cu actuala soţie, care era tot stagiară. Tot de aici am cunoscut pe mulţi, mulţi alţii, fiind o intreprindere cu un caracter ceva mai special, pentru că directorul general era rudă cu Ceauşescu. Astfel am putut atunci, să cunosc mulţi din cei pe care după '90 i-am cunoscut sub o altă faţă! Deci ştiu de unde au pornit marea majoritate. Vă spun dacă vreţi şi ce lozinci strigau atunci şi ce lozinci strigă acum! Cert este că a venit şi momentul '89 şi ceea ce nu ştie lumea şi e foarte interesant, apropo de cei care strigă că sunt mari dizidenţi, eu a trebuit ca o perioadă de vreo 3 luni de zile să fiu un fel de şomer bolnav, prin '88, pentru că nu am vrut să mă căsătoresc cu o rudă de-a lui Ceauşescu! Uite aşa ajunge Grecea să fie dat afară de la IAS 30 Decembrie, cu toate că eram considerat unul dintre cei mai buni specialişti, nu numai în domeniul financiar contabil, dar şi în al controlului, şi în general al managementului întreprinderii. Apoi în '88, Grecea este ales împreună cu alţi 34 şi trimis la Academia de Inalte Studii Social Politice, secţia Relaţii Internaţionale şi Diplomaţie, unde ajung să fiu şef de promoţie. Zic eu că a fost o experienţă extraordinară şi o bună pregătire, în condiţiile din vremea respectivă. Secţia aceasta nu era politizată, era secţia tehnocrată, dacă vreţi! Se mergea pe formarea unor tineri, iată cam ce se doreşte şi astăzi şi foarte bine zic eu şi sper să se şi realizeze lucrul acesta. Susţin asta chiar dacă şi eu poate voi fi afectat pentru că între timp am mai îmbătrânit, ajungând la 45 de ani! Era ceea ce demult trebuia să se întâmple, o retragere a unora care erau îndobitociţi şi îndoctrinaţi de o anumită pregătire şi înlocuirea cu cei care să fie pregătiţi bine pentru ceea ce trebuia să reprezinte "noua diplomaţie". Se pare că întradevăr începuse Glasnostul şi Perestrioca, într-un anumit fel şi-n mintea lui Ceauşescu. Tragedia a fost că au fost alte interese de altă natură şi evident că a fost mai mult îngroşată şi exploatată atitudinea lui Ceauşeasca. Ceauşescu urmărea la vremea respectivă formarea unor băieţi tineri, care să nu mai fie pe calapoadele, hai să-i spunem, strict comuniste, securiste! Să nu mai fie închistaţi pe o dogmă ideologică şi o politizare excesivă. Deci se mergea pe o idee a tehnocraţiei. Lucru care până la urmă este benefic. Sigur că era o tehnocraţie, care de bine de rău încerca să facă ceva, dar tot era încorsetată în nişte percepte rigide şi era mult supravegheată. După ce termin şef de promoţie acolo, Grecea ajunge inspector general în cadrul Băncii Agricole, Sucursala Bucureşti şi au început primele mele "apucături", ca să spun aşa, de organ de control.

- L.Fulga: Dvs. l-aţi cunoscut personal pe Ceauşescu?

 - O. Grecea: Oauu.. am chiar nişte întâlniri hilare de pe vremea când eram economist la acel IAS! Ceauşescu dă un ordin aberant, să fie cules în 24 de ore, un "TIR" cu căpşuni puse în alveole de plastic şi să-i dăm drumul către Austria! Era un cadoul, o tâmpenie fabuloasă, pe care Ceauşescu vroia să-l facă Partidului Comunist din Austria! S-a pus problema, cine-i mai tânăr, cine se impunea şi care culmea era şi respectat! Astfel este găsit tocmai Grecea, să se ocupe de acţiunea asta. M-a chemat directorul şi-mi spune: "Bă, nu mă interesează cum, până mâine să fie căpşunile în alveole, puse în tir frigorific şi le dăm drumul la Viena, neaparat!" Ce să fac! Am apelat la oamenii de prin localitate şi împrejurimi şi a doua zi a plecat tirul cu căpşuni! Fiindcă oamenii mă ajutaseră le-am promis o petrecere acolo la fermă. Am făcut rost de un batal, l-am dat în lut şi l-am băgat la copt. De la regiunile viticole Greaca şi Adunaţii Copăceni am făcut rost de vin, am adus şi lăutari şi tocmai bine că în momentul când dansam în mijloc cu nişte ţigăncuşe ,cărora le săriseră cam toţi nasturii de la cămăşi, se face instantaneu linişte..! Nu apuc să mă întorc, că şi aud :"Tovarăşe Grecea.." în spatele meu era Ceauşescu, cu Dincă şi Bobu..! Pe moment am îngheţat, dar am avut prezenţă de spirit, am pivotat pe stângul în mijlocul dansului, am bătut trei paşi de defilare şi am început să raportez:"Tovarăşe Secretar General al PCR urmare a preţioaselor dumneavoastră indicaţii cu privire la pregătirea Cântării României, ne aflăm într-un program artistic de..." Domne şi de unde era să fiu legat atunci pe loc, începe Ceauşescu să râdă şi zice:"Uite tovgarăşi cum lucrează tineregtul patriei...!" Vreau să vă spun că atunci Ceauşescu a rămas cu noi la masă şi a mâncat, cot la cot cu oamenii adunaţi acolo. Am prezentat şi acest aspect din viaţa mea, ca să înţelegeţi prin câte am trecut şi eu ca om, ca atare.

 - L. Fulga: Ce sporturi aţi practicat?

- O. Grecea: De pe la 11 ani am început cu judo la Rapid, după care am fost cumpărat “cu 2 ciocolate cu rom şi o sticlă de pepsi ”, de clubul Dinamo !!! Atât valoram eu la 13 ani! Se desfinţase secţia de judo de la Rapid şi într-o zi ne-am trezit cu nişte miliţieni care încărcau ce mai era de luat de pe acolo. Un antrenor vine la mine şi zice: "băi , băieţică, am auzit că tu eşti bun, uite noi îţi dăm 2 ciocolate cu rom ( din alea de 1,50 lei) şi-ţi dăm şi o sticlă de pepsi!" Oauu când am auzit..! Deci valoarea lui Grecea la 13 ani, când am fost pângărit prima dată, m-am spurcat cu 2 ciocolate şi un pepsi! Deci, eu sunt coruptibil de la 13 ani, de aceea lupt acum, sau am luptat, împotriva corupţiei, pentru că primul corupt am fost eu! Pe vremea stundenţiei am fost pilier dreapta în echipa de rugby. Am mai făcut şi ceva box. Apoi a trebuit să concurez pentru lotul Olimpic la judo. Dar fiindcă era tâmpenia cu număr limitat de locuri, ce se îmărţea egal între oficiali şi sportivi, degeaba avea ţara atâţia campioni mondiali, europeni etc. că nu prindeau locuri din cauza "oficialilor" care-i însoţeau pe sportivi, să nu se rătăcească!!! Trebuia să lupt pentru locul de la judo, tocmai cu un verişor de-al meu, cu vreo doi ani mai mare, student la Iaşi. Bunica săraca ne spune înainte de meci "mamă în viaţă trebuie să laşi pe fiecare să vină într-o anumită ordine..!" Dar ca să vedeţi ce mecanisme se declanşează în gândirea unui tânăr şi vă spun asta ca să vedeţi că există nişte tradiţii de care vrând nevrând, nu pot să mă debarasez, şi i-am rupt rotula în meci lu' văru'-meu, aşa încât el fiind accidentat nu putea să prindă lotul, iar pe mine m-au descalificat şi s-a dus un general “oficial” pe locul meu, care a "întărit" lotul ca atare!

- L. Fulga: Care au fost tangenţele lui Ovidiu Grecea cu jurnalistica?

- O. Grecea: Am fost implicat în editarea revistei "Ramuri",la Liceul Ghe. Lazăr şi apoi a revistei "Stevia", în cadrul ASE. După '90 am lucrat la trustul EXPRES, care avea, cred, unul dintre cele mai extraordinare ziare, imediat după '90, ce rivaliza cu multe ziare occidentale. Poate că era şi descătuşarea de după '90, dar mulţi din ziariştii care au făcut performanţă: Sorin Roşca Stănescu, Cristoiu, Nistorecu, au fost la Expres Magazin. Apoi analiştii politici! Eu am stat în acelaşi birou cu Alina Mungiu Pipidi şi Ilie Serbănescu.

- L.Fulga: Ce a făcut Grecea în '89 , unde la prins revoluţia?

- O. Grecea: Revoluţia m-a prins ofiţer de serviciu la Banca Agricolă!

- L.Fulga: Am crezut că-mi spuneţi, că "ofiţer de securitate!"

- O. Grecea: Nu, culmea, spre dezamăgirea multora, eu nu am fost ofiţer de securitate. Poate am "meclă" de ofiţer de securitate, cu ceafa mai groasă de la sport şi cu ochi albaştrii tipici şi că vrând nevrând port o tunsoare scurtă. Dar asta de multe ori chiar îmi convenea, chestia asta înainte de '89 mă scotea dacă "treceam pe roşu" cu maşina, sau îmi găseau mult mai repede un loc la restaurant etc. Deci iată-mă ofiţer de serviciu la Banca Angricolă, îmbrăcat cu un cojoc de piele, cum era moda, gri cu guler grizonat, asta că dădusem la TR. Mureş vreo 500 lei şpagă în plus. Deci iată, Grecea ştie să dea şi şpagă! Vă daţi seama cum artătam, eram şi-n perioada în care făceam sport de performanţă. Si mă trezesc în Banca Agricolă cu un locotenent de la MApN care zice: "Stai! mâinile sus că trag!" Bă’ frate tragi, dar de ce să tragi? “Domne' că eşti securist!” Bă’ frate da' de unde ştii tu, că mie nu mi-a spus nimieni până acum ! "Păi, fiindcă ai figură de securist!" Deci ăsta era şablonul, să fii mare, tuns scurt şi cu ochi albaştii, şi gata, erai securist! Si uită că mă ia ăsta şi mă dă în grija unui soldat, care avea cartuş pe ţeavă . Soldatul îmi spune:"Domne' să nu vă supăraţi, eu nu ştiu despre ce-i vorba, da’ dacă e ceva, eu de frică trag!" După ce s-a dus locotenentul "să mă verifice" îi zic soldatului " Bă, da tu ai mâncat azi?" "Nu, nu am mâncat." Nu ne-am aşezat bine la masă că apare locotenentul, care descoperă că fraternizase, vezi doamne "securistul cu soldatu"! "Tovarăşu, trebuie să vă luăm să vă verificăm fiindcă sunteţi ofiţerul de serviciu de la bancă!" Ia-mă tată! Si uite-mă dus cu mâinile sus, vă rog să reţineţi, de la sediul băncii de pe Lipscani, până pe cheiul Dâmboviţei unde are MI un sediu şi-n prezent. Domne' eu cu cojoc nou, nouţ pe mine, dus cu un soldat cu cartuş pe ţeava ce-mi era lipită de spate! Vă imaginaţi că toată lumea cu care ne întâlneam vedea în mine un terorist şi câţi scuipaţi am luat eu atunci şi huidieli!! Toţi se interesau numai de mama, fiindcă numai de ea mă înjurau! Ajungem şi la sediul respectiv, unde mai erau şi alţii cu mâinile pe sus, unii mai miraţi fiindcă abia veniseră, alţii mai puţin miraţi şi care deja începuseră să plece de acolo. Am stat cu faţa la perete şi mânile sus vreo jumate de oră, am văzut că nu mai vine nimeni să mă întrebe nimic, am lăsat mâinile jos şi am ieşit liniştit pe uşă! Haos total, nu m-a întrebat nimeni nimic, asta ca să înţelegeţi ce degringoladă, harababură şi anarhie era în acele momente. Am mai văzut apoi aşa zisele puncte de filtru, făcute pe un trotuar al străzii, dar dacă traversai strada pe trotuarul celălalt era liber să treci! Eu aveam chiar în acele zile bunica internată şi operată de cancer, iar mama se ducea zilnic la ea la spital. Aşa că atunci, ea se trezise chiar pe trotuar că mergea alături de Dinescu şi grupul lui, pe Calea Victoriei! Da, mama nu s-a orientat să fi mers mai departe cu ..Dinescu! De fapt, cei din familia mea nu prea au fost orientaţi de genul ăsta! De asta vă zic că eu nu vreau să mă laud că sunt dizidentul nu ştiu care, cum nu vreau să mă vait că în aprilie '89, în condiţii cu totul misterioase, tatăl meu a fost omorât de securitate, prin otrăvire. Tatăl meu a fost un tip recunoscut prin poziţia lui făţişă, ca să zic aşa, impotriva unor măsuri a lui Ceauşescu şi împotriva unor generali din Securitate.

- L. Fulga: Ce opinie aveţi despre '89, a fost o lovitură de stat din interior?

- O. Grecea: Era o chestie pe care o bănuiam şi pe care o aşteptam, în condiţiile în care mi-am dat seama că lucrurile se discută deasupra, inslusiv a lui Ceauşescu. Că lui Ceauşescu i s-a rupt căruţa de la Londra! Nu ştiu dacă poate fi, că deranjează pe mulţi dacă spui lovitură de stat, dar categoric un complot a fost. Este clar, că el capătă poate pentru unii conotaţie de lovitură de stat, sau pentru alţii, ca să se menajeze de nişte lucruri, de revoluţie!

 - L. Fulga: Ce a urmat pentru Grecea după revoluţie?

 - O. Grecea: A urmat această perioadă de experienţă cu Trustul Expres de care mă simt legat şi chiar mă bucur că mulţi sau realizat în domeniul presei.

 - L. Fulga: Sunteţi, aţi fost după ‘89, undeva membru de partid ?

- O. Grecea: Nu, nu am fost şi nu sunt membru la nici un partid. Iarăşi e o surpriză! Cum Grecea, nu a fost înainte de '89 nici securist. Dipotrivă, cine are pasiunea să-mi caute dosarul meu, în care alţii deja s-au uitat, o să constate faptul că tatăl meu şi inclusiv eu eram obiectul muncii specifice organelor de securitate de atunci! Cunosc acum bine nişte lucruri, pentru că aşa a fost vremea şi poziţia pe care am ocupat-o în timp. Conincidenţa a fost că ulterior m-am întlnit cu nişte oameni care nu numai că verbal mi-au confirmat nişte lucruri, dar am un dinte pentru unul de rezolvat! Pentru cel care a ordonat uciderea tatălui meu, prin otrăvire!

 - L. Fulga: Susţineţi faptul că tatăl dvs. a fost omorât de Securitate? Puteţi să ne spuneţi numele securistului care a ordonat, executat crima ?

 - O. Grecea: Da, Toni ...(NR. Nu e momentul să publicăm numele integral!), dar aş aştepta mai întâi să-l omor eu şi după aceea o să apară anunţul la decedaţi! Chiar eu am să plătesc la presă anunuţul respectiv, pe un spaţiu mare de tot!

- L. Fulga: Este încă ofiţer activ?

- O. Grecea: Nu, nu mai este activ, s-a pensionat. El a aflat că trebuie să se întâlnească cu mine pentru că am mai avut o pornire chiar în '89. Mă întorc iar la momentul '89. Am fost pus iar ofiţer de serviciu la bancă, fiindcă nu mai aveau oameni, femeile erau speriate, iar bărbaţilor le venea mereu rândul la tură. Atunci ne-a dat şi o armă. Mă şi căsătorisem în octombrie '89, soţia era gravidă cu primul băiat, cu Neculai Cătălin. Nu întâmplător i-am dat şi numele Neculai, ca pe tata. Sigur că fiecare îşi idolatrizează părinţii, dar eu am pentru tatăl meu nişte sentimente cu totul şi cu totul aparte. Imi dau seama acum, cât de extraordinar om a fost, când mă uit la toţi papiţoii ăştia care se erijează acum în tot felul de politicieni, de economişti, de justiţiari şi de etc. Mă apucă nu numai graţa, dar şi râsul în acelaşi timp. Dându-mi seama cine era Grecea Neculai, tatăl pe care l-am avut eu, ce om serios, ce om pregătit, ce creer şi ce personalitate, ce coloană vertebrală a putut să aibă un astfel de om! Tata ajunsese să nu mai aibă încredere decât în cei dădea mama. Tata şi-a rupt paşaportul în faţa securităţii, asta nu ştie lumea, în ‘87. Nu se ştie că am fost supravegheaţi ani de zile, am avut filaje, tehnică băgată în casă. Eram verificaţi zi şi noapte. Vedeţi când vă spun că eu ştiu mult prea multe dinainte de ‘89, că eu am trăit lucrurile astea. Eu unul nu m-am erijat în dizident, nu am de ce! Dar e groaznic să te întâlneşti cu ofiţerul de securitate care a turnat tatălui tău otrava în ceaşca de cafea.

- L. Fulga: Deci aţi vorbit deja cu acel securist, el a recunoscut? Aţi aflat cum au procedat când l-au omorât ?

- O. Grecea: Era senin, eu nu am vrut să abordez discuţia ca atare! Foarte intresant e si faptul că tata ajutase pe unul cu angajarea în finanţe, prin ‘60, chiar îl sprjinise să meargă prin RDG. Ca apoi respectivul să dea rapoarte despre tatăl meu, cu faptul că are idei ce nu sunt în totalitate cu linia partidului. Tata a fost printre ultimi directori de instituţie făcuţi membri de partid. Prea puţină lume ştie câţi bani a adus României, tatăl meu şi cât de patriot a putut să fie prin prisma activităţi pe care o desfăşura în domeniul asigurărilor. A fost un om căruia la vremea respectivă i s-a pus cantitatea de aur, greutatea lui, alături, la Monte Carlo şi un conte i-a spus "domnule rămâi aici şi e problema noastră să-ţi aducem familia!" Cine ştie că tatăl meu a fost cel mai mare specialist în domeniul asigurărilor, era consiferat o somitate la companiile internaţionale de asigurări. Am aflat exact cum l-au omorât. L-au chemat afară din birou şi în acest timp i-au turnat o substanţă în capacul de la termos, iar când s-a întors în birou şi-a sorbit ultimile guri de cafea. Intr-o ora şi jumătate a murit. Au folosit o substanţă bine cunoscută acestor servicii, care produce explozia vaselor de sâge la nivel cerebral. Cine ştie oare, că tatăl meu nici nu murise bine şi deja aveam un colonel de la Securitate la poartă ce ne spune: "Să ştiţi că măsurile pentru înmormântare o să le luăm noi!" Si tata nici nu-şi dăduse sufletul încă! Ne-am trezit cu o salvare de la Spitalul Elias, cu un medic care venise să constate decesul, fără ca noi să o fi chemat! Mai ales că familia mea nici nu apelase vreodată la serviciile spitalului Elias, noi nefiind catalogaţi nomenclaturişti. Mi-aduc aminte ca am dat, în aprilie ‘89, tipului de pe salvare 2 Kg, carne de porc(asta era 37 lei/Kg) şi 2 Kg, de vită (50 lei/Kg). In mintea mea disperată de atunci speram că poate totuşi îl salvează! Apoi am înţeles că de fapt respectiva salvare fusese trimisă să fie siguri că tata nu-şi revine! Dar, să revein la întrebarea dvs. dacă sunt, sau am fost, membru al unui partid. Evident că oferte, care mai de care mai tentante, am primit de la toţi şi asta fiindcă eu am fost unicul demnitar, mai ales în vremea respectivă, care am avut funcţie de demnitate publică, deci de ministru secretar de stat, şi care am fost fără apartenenţă politică pe de o parte, iar pe de altă parte am fost pe aceeaşi funcţie şi când era puterea în opoziţie şi când era opoziţia la putere. Deci, pe o parte eu zic că am făcut bine că nu m-am înscris în nici un partid politic, în condiţiile în care am căutat pe cât posibil să fiu un independent, dar să pun mai presus aspecte de natură profesională şi de probitate morală. In ultima perioadă însă am pierdut foarte mult. Dacă vreţi, am pierdut pentru că în pofida unor declaraţii sforăitoare de depolitizare a unor sectoare, de fapt la noi s-a produs o politizare. Pesemne că aveţi nevoie de sare şi piper, de aceea mă şi stârniţi cu acest interviu ca atare. Vreau să vă spun că cea mai mare tragedie a României e politizarea exesivă la nivelul eşaloanelor 2, 3 şi 4. In continuare se mege pe o idee perdantă, că dacă eşti directorul, de exemplu, forţelor de muncă la Bucureşti, sau la un judeţ, trebuie să fii membru de partid. Sau dacă eşti director la metrologie, la etc. Nu domnule, metru tot metru rămâne, kg. tot kg. litru tot litru, indiferent de culoarea politică! Dacă găseşti omul bun, omul specialist, omul care e loial profesiunii şi crezului lui, nu are nici o importanţă de la ce partid este. Ei nu fac decât să cearnă, să creeze o atmoseferă revanşardă pentru a satisface doar orgolii meschine, personale, ca astfel să-ţi apară nişte incapabili pe posturi de conducere. Tragedia ţării pe care noi încercăm să o oblojim acum, este această politizare excesivă, iar capitolele de interne şi administraţie publică pe care noi le-am încheiat într-un fel sau altul cam chinuit cu UE, spun foarte clar că:" prefecţii trebuie să fie apolitici". Prefectul reprezenta funcţionarul statului cu rang cel mai înalt care nu trebuia să fie politic. Grecea în funcţia de prefect, era culmea şi prefectul capitalei, era un apolitic. Toţi ceilalţi erau politici. Deci noi la Bruxelles minţim că depolitizăm, în schimb punem toţi prefecţii şi subprefecţii, numai politici. Nu mai înţelege nimeni nimic şi atunci faci o paranteză şi te întrebi, ce trebuie să spună apoi un diplomat român când este întrebat despre aceste aspecte! Cine crede că se formează un diplomat peste noapte se înşeală. Diplomaţii ca şi specialiştii bancari, ca şi procurorii, sau ofiţerii de informaţii etc. se formează numai după o practică concretă, după acumularea unei experienţe. Rămân cutremurat când văd cum se aduc oameni care în viaţa lor nu au avut în subordinea lor o persoană sau două, oameni care au sărit trepte intermediare în formarea lor, nu numai profesională dar şi ca manager, şi cum li se dă pâinea şi cuţitul. Aceşti oameni sunt însă nişte marionete în mâinile altora, sau sunt nişte făcături de carierişti ieftini, care doresc să-şi treacă în "pedigreul" lor şi o funcţie publică. Vreau să fiu bine înţeles. Eu ceea ce am avut de făcut, consider că am făcut bine pentru ţara mea, am încercat să slujesc cu credinţă poporul şi ţara din care provin.

- L. Fulga: Când aţi numit şeful corpului de control la Guvernul României?

- O. Grecea: Eu am fost numit ministru secretar de stat, şeful corpului de control al primului ministru Radu Vasile, în '98. Am încercat să împulsionez activitatea acelui corp, de fapt în perioada celor aproape 2 ani, am desfăşurat un număr de 273 de acte de control, ce ulterior au reprezentat chintesenţa luptei împotriva corupţiei. Păcat că nu a existent interesul de a face şi al 2 lea pas şi definitoriu, ptr. că eu nu aveam calitatea de a mă transforma şi în judecător. Deci intituţiile statului care erau pendente de actul de justiţie trebuiau să-şi facă datoria. Acele rapoarte făcute de mine, culmea de ani de zile, apar şi acum în lupta anticorupţie. Dacă atunci nu intervenea politicul şi ele erau instrumentate în justiţie, măcar jumate din ele, alta era situaţia acum. Vreau să vă spun că la mine în rapoarte, în accepţiunea mea ca ministru al controlului, actul de control, raportul în sine, trebuia să aibă în spate ceva ce foarte uşor se transforma în material probatoriu. Toate rapoartele aveau semnătura mea şi a primului ministru, deci aici nu se pune problema de Ionescu, Popescu, Vasile, Adrian etc., ci de intituţia Primului Ministru în sine. Noi suntem efemeri, lucru care ar trebui să-l înţeleagă mulţi demnitari, scaunele rămân însă noi ne ducem unii după alţii! Dacă în justiţie nu se întâmpla marea tragedie ce a fost la vremea respectivă, vreau să vă spun că acolo în rapoartele mele era vorba de marile fraude ale României! Tot ce se descoperă acum cu privatizările, eu anchetasem de atunci!

- L. Fulga: Spuneţi câteva nume grele?

- O. Grecea: Nu sunt grele domne’, sunt uşori, ăştia trebuiau luaţi cu duba din prima! Hilar este faptul că acele rapoarte, dosare intrumentate de Ovidiu Grecea, nu numai că nu au fost finalizate în justiţie, dar ele au fost băgate în nişte saci şi depozitate în pivniţă la Guvernul României! Domne’ şi să vedeţi belea, într-o noapte s-a spart o ţeavă tocmai acolo şi le-a inundat! Eeeh..., dar ce nu se ştie? Partea proastă pentru mulţi, e faptul că acele dosare nu sunt pierdute, ..printre altele! Am fost eu precaut, că poate le ia apa sau distruge focul unde vor fi depozitate! Buuun! Asta ca să se ştie clar.

- L. Fulga: Cât timp aţi stat la AVAB?

- O. Grecea: Numai o lună şi jumătate, timp în care am demarat nişte începuturi, prin care marea majoritate a proceselor de recuperare ce au urmat, au fost practic începute de mine. Eu am fost considerat de un înalt funcţionar al Băncii Mondiale, un fel de Mike Tyson al sistemului financiar românesc! Noi trebuia să semnăm o scrisoare de intenţie cu Banca Mondială, iar la punctul 8 se stipula foarte clar, recuperarea creditelor neperfortmante. Deci drenarea propriu zisă a sistemului financiar-bancar românesc, ce ajunsese sufocat de credite neperformante. Nimeni nu a avut curajul la vremea respectivă să-şi asume responsabilitatea ca într-o lună de zile, atâta era termenul până la momentul semnării acelei scrisori cu Banca Mondială, să înfiinţeze această instituţie. Atunci a fost găsit Ovidiu Grecea, căruia poate nu-i bate ora 12 fix totdeauna, şi a înfiinţat AVAB-ul într-o lună! Grecea a preluat din sistemul financiar bancar, într-o lună de zile, atât de la BANCOREX cât şi de la Banca Agricolă, toate dosarele cu credite neperformante, peste 5000 şi ceva de dosare!

- L. Fulga: Care era valoarea toată a devalizărilor în acel moment?

- O. Grecea: De ordinul sutelor de milioane de dolari!

- L. Fulga: Pe listele celor care au furat banii băncilor României, figurau nume din tot spectrul poilitic ?

- O. Grecea: Categoric! La furat să ştiţi că nu mai contează culoarea politică, ba chiar îşi dau mâna între ei foarte bine! Mă bucură semnalul că acum dl. Băsescu încercă să pună în practică ceea ce a cerut şi început Grecea încă de prin '99. Nu mulţi cunosc faptul că Ovidiu Grecea este cel care a fost la Bruxelles, la Amsterdam, la TASKFORCE, ca să preiau fonduri pentru pregătirea specialiştilor anticorupţie. Grecea a fost la SECI şi de aceea este acum SECI în România, şi văd că alţii se împăunează cu asta, deşi nici nu ştiau cum să scrie SECI, însă sunt cocoşaţi de grade sau sunt doctori în ştiinţe juridice! Câţi cunosc oare faptul că am fost primul care am intrat în sediul EUROPOL şi am fost cel care am pus piatra de temelie pentru EUROPOL în România şi pentru deschiderea relaţiilor ca atare?! Lumea ştie prea puţine! Grecea a fost în pofida aparenţelor, un creator de instituţii, un deschizător de drumuri, Grecea nu a fost un demolator. Am vrut să fiu demolatorul, şi chiar mi s-a spus aşa o perioadă de confranţi din presă, sistemelor şi încrengăturilor corupte. Acolo unde s-a furat se găsesc oameni din tot spectrul politic. Semnalul venit acum de la Bruxelles, de la UE este foarte clar, "rupeţi legăturile tenebroase politico - mafiote", indiferent de partide, ca atare! Când se auzea că pleacă Grecea în control, fugeau miniştii din birouri chiar, pentru a-şi avertiza sistemele relaţionale! La un moment dat ajunsesem la o asemenea parşivenie dacă vreţi, încât făceam delegaţie că plec în zona Moldovei şi se trezeau cu mine în Ardeal! Puţină lume ştie că în Timişoara am avut pus premiu de $300.000 pe capul meu în '99, când am fost în control pe privatizări, cum puţină lume ştie de ameninţările care le primeam noapte de noapte că-mi vor fi furaţi, violaţi şi omorâţi copii şi nevasta! Puţină lume ştie că în anii '98, '99, '00, '01 în spatele realizărilor multor instituţii se află totuşi Ovidiu Grecea. Puţină lume ştie că o contribuţie însemnată la venirea Papei şi a vizitei istorice pe care a făcut-o stă şi Grecea, sau faptul că sunt decorat la Nunţiatura din România, în urma unei întâniri private cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II lea. Puţină lume ştie de rolul jucat de Ovidiu Grecea în pactul de la Cozia, în timpul mineriadei. Sunt absolut convins că unele din cererile pe care minerii le aveau se justificau, dar asta nu înseamnă că am fost de acord cu modalitatea lor de manifestare, ca să nu mai vorbesc de marşurile respective şi de acest "erou naţional", Miron Cozma. Pe fondul unor greşeli de guvernare ce nu au ştiut să echilibreze problemele sociale, lucrurile au evoluat de aşa natură, că s-a produs o disoluţie a autorităţii statului. Cea mai mare greşală a unor politicieni sau conducători a fost că au înţeles democraţia prin propriul "eu" şi au condus spre o democraţie de disoluţie a autorităţilor statului. Ori o democraţie tocmai că are nevoie de instituţii puternice, o societate are nevoie de instituţii puternice. După ce minerii ocupaseră Râmnicul Vâlcea, îmi aduc aminte că instituţia prezindenţială era într-o degringoladă totală, Guvernul României se gândea să se retragă (apăruseră chiar propuneri hilare de genul de a se retrage undeva în munţi şi de acolo să tipărească manifeste către popor!). Armata avea trista experienţă din '89 şi vă daţi seama ce se întâmpla dacă se trăgea un singur glonţ sau dacă murea un singur miner! Ministrul de interne era un “ţapanache” din ăsta rătăcit pe acolo, tot pe linie politică, un zero barat, care a confundat pe hartă Slatina cu Sibiu!!!

- L. Fulga: Cine, Dejeu?

- O. Grecea: Da, Dejeu care a fost o ruşine a Ministerului de Interne în condiţiile în care într-o şedinţă de bilanţ a MI când era chemat întregul activ de comandă al MI deci, cadrele de conducere, crema, vine şi spune: "Să vă intre bine în cap, de azi înainte să se termine în România cu traficul de carne vie!" Toţi cei prezenţi scriau în agendă ultimile indicaţii ale ministrului lor, moment în care îl aude pe acesta:"Nu este normal ce s-a întâmplat azi noapte, 2000 de oi au trecurt graniţa în Ungaria!!!" Vă daţi seama că în acel moment s-au prăbuşit două bănci, s-au rupt burţile de hohote de râs! De asta vă spun, contează mult pe cine pui la conducere, că aşa toţi vor să fie miniştrii! Uite că sar de la o altă chestie. La noi a fost o demenţă totală după funcţii, după titluri şi până nu se vor satisface acele orgolii mărunte, va fi greu de înţeles nişte treburi ce s-au întâplat în Romania. Totuşi în ţară sunt nişte realizări incontestabile, însă nu poţi face în 15 ani, ce alţii au făcut în 50.

- L. Fulga: Să revenim la mineri!?

- O. Grecea: S-a dus Grecea cu şoferul său în faţa a 3000 de mineri, am intrat în mânăstirea Cozia, l-am luat pe Cozma, împreună cu Beja şi care mai erau, la tratative şi am găsit înţelegere la ei. Am mizat pe faptul că minerii au un crez al lor în Dumnezeu, de asta s-a şi făcut medierea într-o mânăstire! Vă spun, instituţiile statului erau prăbuşite atunci, fiecare nu ştia pe unde să se mai ascundă sau să-şi ascundă averile! Am avut de învăţat multe din lucrul cu diferite categorii sociale. După 3 ore de discuţii cu minerii a venit şi Primul Ministru, cu ministrul finanţelor şi cu un secretar de stat de la industriii, cu elicopterul. Lucrurile sau aplanat atunci. Sau cine ştie că atunci când erau muncitorii la Oţelul Roşu în stradă şi blocaseră şoseaua naţională şi calea ferată, tot Grecea a fost cel care a ajuns singur în mijlocul lor şi le-a explicat de ce nu e bine cum procedează şi oamenii au înţeles. Asta se întâmplă dacă porţi un dialog sincer şi oamenii te simt că nu eşti un escroc, un mincinos faţă de ei, un fals. Cu oamenii nu trebuie să te joci, fiindcă ei te citesc, te cumpără repede!

- L. Fulga: Să revenim la corupţie..

- O. Grecea: Păi, ce se anchetează acum în zona Vaslui sau Moldova se ştiau de mult, dar nimeni nu a avut curaj să spună. Fiindcă, mai mult sau mai puţin, mulţi politicieni sunt spurcaţi de oamenii ăştia. Degeaba vin acum unii politicieni şi se dau albi! Păi uiţi tată cum erai acum 7 ani!? Noi, ţara, trebuie să scăpăm odată de aceşti dalmaţieni, de aceşti oportunişti şi colportori. Am să vă dau o sevenţă memorabilă! Am fost chemat în sediul PNTCD, imediat după ce câştigaseră alegerile şi eram cu Prof. Radu Vasile (pe care l-am avut 2 ani prof. la ASE, la istoria economiei mondiale) şi găsesc acolo trei generali ce tocmai fuseseră avansaţi în grad, cu 6 luni mai devreme de către preşedintele Iliescu, fiindcă îi pupaseră în fund pe Iliescu şi PSD. Nu poţi să le spun numele, fiindcă ăştia trebuie pocniţi o singură dată ca să nu mai mişte, de asta e şi foarte greu! Erau îmbrăcaţi în uniforme şi făceau plecăciuni celor de acolo: Galbeni, Dumitrescu, Diaconescu, etc. "Să trăiţi! Bine că aţi venit cu democraţia fira-ar mama lor a dracului de comunişti, bine că aţi venit dvs. ! Să ne lăsaţi pe noi că reformăm internele, armata, serviciile secrete etc. " Ulterior însă i-am văzut avansaţi, mai cocoşaţi de grade oferite de Constantinescu. Dar iată că revine la putere Iliescu. Mă cheamă Năstase la sediul PSD de pe Kiselef şi-mi spune, domne’ nu eşti membru de partid, nu e nici o problemă, eu vreau ca dvs. să fiţi mâna mea dreaptă, şeful departamentului de control şi să fiţi la fel de bun specialist cum l-aţi slujit şi pe Radu Vasile. Dar când să intru în birou la Năstase, găsesc aceeaşi trei generali şi i-am auzit ce ziceau pe acolo: "Bine că aţi venit, cât de oropsiţi am fost fir-ar mama lor a dracului de regalişti, de ţărănişti etc. Bine c-aţi venit înapoi dvs. care de fapt sunteţi vocea poprului"! L-am avertizat atunci pe Năstase, zic, vezi că pe ăştia i-am găsit şi dincolo! Dar tot ăştia au fost cei promoivaţi! Ori exemplare de acest gen sunt cele care viciază în continuare şi otrăvesc în adevăratul sens al cuvântului tot ce mişcă în ţară. Aceşti dihori oprtunişti trebuie eliminaţi primii.

- L. Fulga: La Sydney aţi ajuns tot datorită unor astfel de indivizi?

- O. Grecea: Locul lui Grecea este pentru o perioadă la Sydney şi îmi doresc asta, în pofida modului cum am ajuns aici. Dar, de la numirea mea din 5 august şi până la 1 noiembrie, am tras de timp cât am putut, ca să văd reacţia acelora care mi-au dat cu şutul în fund şi eu le stăteam, încă, ca o găluşcă în gât. Eu am venit pe 1 noiembrie la Sydney, iar pe 28 noi, cu 9 ore mai devreme, românii australieni au votat şi ştiţi foarte bine cum au votat, că aţi fost în comisie dle Fulga? Deci la Sydney a fost primul semnal efectiv a ceea ce urma!

- L. Fulga: Cum aţi ajuns să fiţi şi primul om de pe planetă care v-aţi adesat lui Putin, cu „domnule Preşedinte”?

- O. Grecea: Făceam parte din delegaţia oficială a premierului Radu Vasile la Moscova şi în timpul discuţiilor oficiale apar lângă Putin, care era Primul Ministru, trei ofiţeri din care unul avea legată de mână servieta cu butonul nuclear. Se apleacă şi-i spun ceva la ureche lui Putin, moment în care acesta se înseninează şi începea să se vadă mare de tot, se citea pe faţa lui! Pesemne, Elţin, preşedintele dăduse semne clare de boală. Moment în care eu îi şoptesc premierului, domne’, zic, hai să i ne adresăm cu domnule preşedinte! Sigur că oamenii care nu au mentalitatea mea, respectă regulile diplomatice ale protocolului, lucrurile trebuie digerate, spre deosebire de mine care încalc nişte regului flagrante de natură diplomatică. Că-mi permit chiar un dialog de genul acesta cu un ziarist, care pesemne că o să şi publice nişte lucruri mai mult sau mai puţin interesante, pentru care poate trebuia să cer aprobarea de la toate forurile din ţară, motiv pentru care o să mi se şi tragă nişte treburi! Cert este că eu am avut curaj şi m-am adresat atunci lui Putin cu Domnule Preşedinte, lucru care l-a impresionat foarte mult, fapt pentru care am purtat cu el chiar şi o discuţie foarte interesantă. ( N.R.: La scurt timp după publicarea acestui interviu, când Ovidiu Grecea a organizat la Parlamentul Statului NSW, din Sydney, ceremonia festviă dedicată semnării tratatului de aderare a Rom~niei la UE, au fost prezenţi majoritatea consulilor generali acreditaţi la Sydney : SUA, Rusia, China, cei ai ţărilor UE etc. Cu această ocazie am fost martorul unor momente foare interesante. In discusul ţinut de dl Grecea, după mesajele transmise în mai multe limbi, spre final se dresează consului general al Rusiei :” Chiar şi Rusia se poate bucura de acest evenimnt, fiindcă prin aderarea României la UE, este şi, acum, mai aproape de Europa!?” După terminarea discusului, îl întâmpină consul general SUA şi printre felicitări îi spune z~mbind:”I-ai tras-o rusului!” Ulterior se apropie şi consul general al Rusiei să-l felicite pe Grecea şi spre final îi spune „..mi-aţi făcut-o, dar nu mă pot supăra pe dvs., fiindcă mi-a spus Putin că sunteţi prieteni!” )

- L. Fulga: S-a speculat ideea că Grecea a fost adus la Prefectura Capitalei, în ideea că v-a scoate dosare împotriva lui Băsescu. Dar fiindcă nu aţi scos nimic în campanie, Năstase v-a aruncat la Sydney? In acelaşi timp se vehicula că Băsescu, Alianţa, i-a propus lui Grecea un post eligibil de senator! Puţeţi confirma sau infirma aceste speculaţii?

- O. Grecea: Eu l-am cunoscut pe Dl. Băsescu când era Ministrul Transporturilor. Mi-aduc aminte că după nişte scandaluri generate de nişte interpretări eronate zic eu, din partea unora care au exercitat actul de control înainte să ajung eu acolo, lucrurile se inflamaseră iar eu am apărut pe momentul schimbării predecesorului meu care avea un conflict deschis la vremea respectivă cu PD-ul, chiar cu Berceanu şi Băsescu. Mi-aduc aminte, că în şedinţa respectivă de guvern când am fost prezentat, singurul care a avut curaj să-mi pună o întrebare directă a fost Băsescu :"Domne' ai de gând să faci poliţie politică cu noi?" Din clipa aia mi-a plăcut! Băsescu e dat dracului ca să spun aşa! A fost din punctul meu de vedere modelul ministrului desăvârşit. Ce a făcut Băsescu în MT nu a făcut nici un ministru, iar ceea ce a făcut ministrul Băsescu în Guvernul României, nu a făcut nici un ministru! Si nu-i ridic acum osanale că-i preşedinte, eu astea le-am spus tuturor deschis şi-nainte de a ajunge Băsescu preşedinte. Băsescu a avut nişte merite incontestabile în actul de guvernare, pentru că el nu s-a limitat numai la MT , pentru că în mare măsură pe umerii lui au stat primele proiecte de finanţare, proiectele începute pentru modernizarea infrastructurii, ptr. primele finanţări venite de la UE şi chiar discuţiile cu Banca Mondială. Băsescu este un om cu experienţă, cu plusurile şi minusurile pe care le are în fond fiecare dintre noi. Băsescu a fost singurul care a avut curaj să se lege la cap, după ce Grecea a demisionat. Atunci când eu eram lovit fiindcă încercasem să dau în vileag nişte lucruri, Băsescu m-a luat şi mi-a dat o pâine de mâncat. M-a numit director general, şeful controlului pe Ministerul Transportului. Si cum! Cu Băsescu m-am întâlnit la finala Cupei României, când eu eram şomer, întreţinut de soţie! Culmea! Eu tot timpul am plecat prin demisie, niciodată nu am aşteptat să mi se dea cu şutul în fund. Am spus mereu ce-am avut de spus, am trâtit demisia şi am plecat şi-s printre puţini demnitari care niciodată nu a revenit asupra deciziei de a demisiona! Nu domne', demisia înseamnă că îţi pui demisia şi ai plecat! Nu mai revii! Băsescu m-a aşteptat a doua zi dimineaţa cu ordinul de numire semnat pe birou. Era într-o duminică, pe atunci chiar se lucra şi duminica, nu se mergea la vânătoare sau pescuit! Mi-a întins hârtia cu două degete şi mi-a zis “Bă, dacă ai curaj să lucrezi cu mine, semnezi hârtia şi din clipa asta eşti director general la corpul meu de control!” La care eu i-am răspuns “Dar dvs. aveţi curaj să lucraţi cu mine?” Zice “Păi altfel nu-ţi pregăteam hârtia!” Ulterior, Băsescu a considerat că e bine să candideze şi a fost ca o apariţie fulminantă, pe turnantă ca să spun aşa, la primele alegeri la Primăria Capitalei. Băsescu a insistat apoi să vin şef şi la corpul de control la Primăria Generală. Dar între timp apăruse Năstase ca prim’ ministru şi ideea de a mă întoarce să finalizez aşa zisele "Dosare grele de corupţie ale ţării!" a făcut să optez pentru postul corpului de control al Guvernului. Ehhh.. m-am apucat eu serios de treabă, dar nu a ţinut decâ 3-4 luni, fiindcă am strârnit multe pasiuni şi în primul rând a unor indivizi care nu până de mult timp îi ridicau osanale lui Năstase, ca să-l exploateze ca atare şi să obţină nişte beneficii. Indivizi pe care eu mi-am permis să-i nominalizez lui Năstase în luna martie în Raportul de Control pe care i l-am făcut şi pus pe masă. Dar eu nu eram om politic al partidului, nu aveam girul partidului şi credibilitatera ca atare. Puteam să o am numai ca individ, ca tehnocrat, dar vezi doamne nu veneam din lupta partidului aflat în opoziţie! Aşa că au avut mai multă credibilitate alţii care acum îl mânjesc cu noroi pe Năstase. Stau să mă gândesc dacă Năstase a învăţat ceva din asta! De altfel stau şi mă gândesc cum o valoare, fiindcă Năstase e o valoare indubitabilă, indiferent că i se pun în cârcă unele sau altele, s-a putut înconjura şi a acceptat lichelismul unora şi făţărnicia altora. Tot aşa de incredibil este şi faptul cum de Năstase nu a fost receptiv la semnalele date de societatea civilă, de presă, referitoare la baronii locali? Ce nu se ştie, e faptul că termenii aceştia, care au fost ulterior preluaţi de presă, sunt să zicem aşa "compunerile" mele, sau scăpările mele din raportul respectiv.

- L. Fulga: Cum aţi ajuns consul în Brazilia, iar apoi Prefectul Capitalei?

 - O. Grecea: Imediat după ce am pus acest raport pe masa lui Năstase, se apropia şi o perioadă de alegeri în interiorul PSD, fiindcă Iliescu nu mai putea fi preşedintele PSD, fiind ales în funcţia de preşedinte al statului, şi au început tensiunile în interiorul partidului! O chestie mult prea politizată pentru mine, aşa că mi-am dat demisia. Astfel am ajuns eu Consul General în Rio de Janeiro, Brazilia, unde am stat din 2000 până în 2003. Acolo am realizat faptul, ca toată lumea să vorbească de România, chiar subiectele de admitere la liceu şi facultate au fost despre georafia şi istoria României. Am reuşit să aduc 40 de copii brazilieni pentru 2 săptămâni în România să o cunoască. Am fost cel mai tânăr diplomat în Rio de Janeiro şi am legat relaţii strânse cu reprezentanţii multor ţări. La Sao Paulo PSD a intrat în Internaţionala Socialistă şi o modestă contribiuţie poate la organizarea propriu zisă a evenimentului am avut şi eu. După eveniment, Năstase mi-a spus: “Cred că ar fi bine să vii în ţară pe o anume funcţie!” Eu, Grecea, mă bucur de o anumită credibilitate în străinătate, fiindcă în UE se ştie foarte bine cine e serios şi ce poate fiecare. Atunci s-a propus tot aşa, aducerea mea pentru lupta împotriva corupţiei. Dar când au auzit alţii iar de Grecea şi corupţie, au început să li se facă rău la Bucureşti! Aşa că s-a ajuns pe ideea de prefect, mai ales că eram apolitic. Fireşte, că naiv cum sunt eu, chiar am crezut că se doreşte să se facă ordine în Bucureşti şi m-am luat de toţi primarii de sectoare ce erau ai PSD! Am început să le pun întrebări de baraj, cum se cheltuiesc nişte sume de bani şi în ce fel? Pe de altă parte nu eram nici acum înscris în PSD, şi nici nu am vrut să fiu candidatul surpriză, al nici unui partid politic, pentru Primăria Capitalei. Am avut o relaţie excepţională cu Primarul General,Traian Băsescu, în ciuda faptului că "oamenii de bine" încercau să ne strecoare "picături de otravă" la ureche, atât mie cât şi lui. Ca să înţelegeţi relaţia ce exista între noi, vă spun că a fost pentru prima dată în 8 ani când Băsesecu, care avea biroul lângă al prefectului, a venit în biroul prefectului capitalei şi reciproc. Culmea este un alt episod foarte interesant şi de acolo e posibil să mi se şi fi tras! Faptul că l-am rugat pe Băsescu, Primarul Capitalei să meargă la Năstase, Premierul, în iulie 2004, pentru nişte proiecte majore de modernizare a Capitalei, unde trebuia să existe şi garanţii guvernamentale. Mi-au plăcut gâlmeţeala, înţepăturile dintre Năstase şi Băsescu de la acea întâlnire de la guvern. Vedeţi asta a făcut Grecea mereu, mediere între oameni! Sau dacă vreţi, Grecea a fost mereu un fel de paratrăsnet care să preia tensiunea între anumite instituţii ale statului. Eu nu am aspecte de răzbunare, cu excepţia tatălui. Vedeţi, am avut şansa să fiu mereu în preajma unor probleme majore ale ţării, să cunosc oameni din tot spectrul politic, să port discuţii pe probleme de fond, pe probleme grave.

 - L. Fulga: Ce părere aveţi de orientarea geopolitică externă a lui Băsescu?

- O. Grecea: E absolut normală. Noi nu am fost evaluaţi cum trebuie din punct de vedere geostrategic şi geopolitic. România ca suprafaţă şi populaţie este a 4-5 ţară din Europa. De altfel, noi şi istoric vorbind, am fost în centrul atenţiei tuturor imperiilor, începând cu cel Roman.

- L. Fulga: Cum aţi ajuns totuşi, la Sydney?

- O. Grecea: Venirea mea la Sydney a fost considerată tot ca un batalion disciplinar, nu numai că trebuia să părăsesc ţara în perioada alegerilor, ce preconizau o victorie a PSD, fiindcă eu aş fi putut cumva să colportez şi să răsorn nişte lucruri! Parcă de la distanţă nu o puteam face dacă vroiam! Percepţia tuturor era de demenţă totală cu privire la comunitatea românească din Sydney. Nu exista nici semnalul clar că există o comunitate, ceea ce prin însăşi înţelesul cuvântului înseamnă totuşi că există nişte interese comune care să-i unească pe oameni. Aşa că toţi erau bucuroşi că l-au terminat pe Grecea, fiindcă la trimis l-au Sydney! Aşa a început Grecea să se gândeasvcă la ce ar avea nevoie comunitatea românească din Sydney. La un jandarm, la un Mesia, lucru care nu se putea fiindcă rol mesianic doar Hristos a putut avea şi poate biserica, dar cu regret spun că la Sydney biserica nu a avut acest rol! Am venit într-o comunitate necunoscută, despre care datele erau atât de distorsionate şi contradictorii! Am venit fără să ştiu dacă voi fi primit bine sau rău, în condinţiile în care într-o revistă comunitară apăruse deja, materiale despre "securistul Grecea!" Materiale preluate după nişte tembeli de acasă, iar termenul tembel e pentru ei o alintare ! Deschiderea unei reprezentanţe nu e uşoară, fiindcă pe lângă imaginea care o laşi încă de la început, mai ai de pus la punct şi organizarea activităţii în sine. Eu am fost demolator doar de caractere corupte. Cert este că odată venit, e greu să te mai întorci, mai ales dacă nu mai eşti dorit, fiindcă le este teamă! Apoi, un tip care a lucrat în control, e foarte bun pregătit pentru activitatea consulară şi spun asta nu din lipsă de modestie, ci tocmai pentru a tempera zelul "binevoitorilor" de la Bucureşti, care cred că eu am fost numit politic sau vezi Doamne, nu aş stii ce înseamnă activitate consulară, de reprezentare. Mi-aş dori, vă spun sincer, ca mulţi să poată reprezenta România aşa cum încerc eu să o fac. M-am bucurat că am venit în Australia, în tandem, cu noua ambasadoare ce are deja o anumită experienţă în zona Europeană şi despre care sunt sigur că îşi dă toată silinţa să fie în slujba României şi pentru rezolvarea problemelor comunitare româneşti.

- L. Fulga: Presa a speculat totuşi recent, posibila numire a dvs. la conducea unităţii de protecţie internă a MI! Dvs. aţi fost întrebat oficial sau în particular despre aşa ceva?

- O. Grecea: Da, s-a vehiculat, însă oficial eu nu am primit nimic şi nici nu am căutat să deranjez prea mult, considerând că sunt mult mai importante, în acest moment, numiri de altă natură. Dar dacă aş fi întrebat, din punctul meu de vedere, dacă ar fi să fiu rechemat pentru un corp de luptă împortriva corupţiei, mi-ar plăcea ca acel corp să fie pe lângă preşedintele Băsescu. Acolo, dacă mi-ar da şi puţină mână liberă de acţiune, s-ar vedea rapid şi eficient adevărata luptă împotriva corupţiei! Eu am mai lucrat cu Dl.Băsescu şi vă spun sincer că-l cunosc bine şi pe actualul ministru de externe Răzvan Ungureanu de pe vremea când era secretar de stat şi nu este genul care stă cu capul plecat, aşa cum se vehiculează prin presă. Am avut ocazia şi cu Stolojan să am discuţii şi este întradevăr un "titan" pe probleme economice. Ca să nu mai vorbesc de doi tineri credincioşi Băsescu şi la bine şi la rău! Familia Săftoiu.

- L. Fulga: Vă daţi seama ce frisoane daţi unora când vor înţelege că poate Băsescu vă aduce în echipa de bază, pentru lupta anticorupţie?

- O. Grecea: Dl. Băsescu ştie de frisoanele lor foarte bine, însă probabil consideră că încă nu e momentul oportun să facă asta acum, poate chiar l-aş incomoda pe moment! Mă bucur pentru Dl. Ministru Ungureanu şi ştiu sigur, că va prelua repede lucrurile ca atare şi va aduce un suflu nou, în condiţiile în care ştiu că este destul de nărăvaş.

 

- L. Fulga: Cum aţi ajuns totuşi, la Sydney?- O. Grecea: Venirea mea la Sydney a fost considerată tot ca un batalion disciplinar, nu numai că trebuia să părăsesc ţara în perioada alegerilor, ce preconizau o victorie a PSD, fiindcă eu aş fi putut cumva să colportez şi să răsorn nişte lucruri! Parcă de la distanţă nu o puteam face dacă vroiam!Percepţia tuturor era de demenţă totală cu privire la comunitatea românească din Sydney. Nu exista nici semnalul clar că există o comunitate, ceea ce prin însăşi înţelesul cuvântului înseamnă totuşi că există nişte interese comune care să-i unească pe oameni.Aşa că toţi erau bucuroşi că l-au terminat pe Grecea, fiindcă la trimis l-au Sydney! Aşa a început Grecea să se gândeasvcă la ce ar avea nevoie comunitatea românească din Sydney. La un jandarm, la un Mesia, lucru care nu se putea fiindcă rol mesianic doar Hristos a putut avea şi poate biserica, dar cu regret spun că la Sydney biserica nu a avut acest rol! Am venit într-o comunitate necunoscută, despre care datele erau atât de distorsionate şi contradictorii! Am venit fără să ştiu dacă voi fi primit bine sau rău, în condinţiile în care într-o revistă comunitară apăruse deja, materiale despre "securistul Grecea!" Materiale preluate după nişte tembeli de acasă, iar termenul tembel e pentru ei o alintare !Deschiderea unei reprezentanţe nu e uşoară, fiindcă pe lângă imaginea care o laşi încă de la început, mai ai de pus la punct şi organizarea activităţii în sine. Eu am fost demolator doar de caractere corupte. Cert este că odată venit, e greu să te mai întorci, mai ales dacă nu mai eşti dorit, fiindcă le este teamă! Apoi, un tip care a lucrat în control, e foarte bun pregătit pentru activitatea consulară şi spun asta nu din lipsă de modestie, ci tocmai pentru a tempera zelul "binevoitorilor" de la Bucureşti, care cred că eu am fost numit politic sau vezi Doamne, nu aş stii ce înseamnă activitate consulară, de reprezentare. Mi-aş dori, vă spun sincer, ca mulţi să poată reprezenta România aşa cum încerc eu să o fac. M-am bucurat că am venit în Australia, în tandem, cu noua ambasadoare ce are deja o anumită experienţă în zona Europeană şi despre care sunt sigur că îşi dă toată silinţa să fie în slujba României şi pentru rezolvarea problemelor comunitare româneşti. - L. Fulga: Presa a speculat totuşi recent, posibila numire a dvs. la conducea unităţii de protecţie internă a MI! Dvs. aţi fost întrebat oficial sau în particular despre aşa ceva?- O. Grecea: Da, s-a vehiculat, însă oficial eu nu am primit nimic şi nici nu am căutat să deranjez prea mult, considerând că sunt mult mai importante, în acest moment, numiri de altă natură. Dar dacă aş fi întrebat, din punctul meu de vedere, dacă ar fi să fiu rechemat pentru un corp de luptă împortriva corupţiei, mi-ar plăcea ca acel corp să fie pe lângă preşedintele Băsescu. Acolo, dacă mi-ar da şi puţină mână liberă de acţiune, s-ar vedea rapid şi eficient adevărata luptă împotriva corupţiei! Eu am mai lucrat cu Dl.Băsescu şi vă spun sincer că-l cunosc bine şi pe actualul ministru de externe Răzvan Ungureanu de pe vremea când era secretar de stat şi nu este genul care stă cu capul plecat, aşa cum se vehiculează prin presă. Am avut ocazia şi cu Stolojan să am discuţii şi este întradevăr un "titan" pe probleme economice. Ca să nu mai vorbesc de doi tineri credincioşi Dlui Băsescu şi la bine şi la rău! Familia Săftoiu.- L. Fulga: Vă daţi seama ce frisoane daţi unora când vor înţelege că poate Băsescu vă aduce în echipa de bază, pentru lupta anticorupţie?- O. Grecea: Băsescu ştie de frisoanele lor foarte bine, însă probabil consideră că încă nu e momentul oportun să facă asta acum, poate chiar l-aş incomoda pe moment! Mă bucur pentru Ministrul Ungureanu şi ştiu sigur, că va prelua repede lucrurile ca atare şi va aduce un suflu nou, în condiţiile în care ştiu că este destul de nărăvaş. - L. Fulga: Cum aţi găsit comunitatea din Sydney, ce-aţi început aici?- O. Grecea: Comunitatea românească din Sydney se ceartă de 50 de ani şi o fac fără sens, fiindcă nu au chiar nimic concret, fizic de împărţit. Comunitatea româneacă din Sydney, dacă e să o luăm pe bune, nu are o biserică adevărată la dimensiunile comunităţii, nu are o viaţă culturală la nivelul la care ar trebui să fie, nu are o viaţă internă comunitrară. Atunci e firesc să încerci să pleci de la cauze la efect, nu de la efect la cauză! In luna ianuarie am făcut un maraton al discţiilor individuale cu fiecare, aporoape zilnic având întâlniri. Am fost onorat de faptul că au răspuns şi au acceptat discuţii majoritatea liderilor comunităţii, liderilor culturali, spirituali, sportivi şi cei ai mass media. M-am bucurat că s-a făcut şi o limpezire a apelor, prin nominalizarea şi venirea Pr. Doru Costache la Sydney, cât şi prin recunoaşterea oficială a Pr. Vasile Prunduş. Vă spun însă că ceea ce se întâplă în România, se va întâpla şi aici în comunitate. Să se facă un schimb de generaţii, să vină o generaţie tânără, care nu are frustrări din trecut. O generaţie care are o anumită deschidere, chiar o anumită pregătire, să fie capabilă să adune, să coaguleze şi să se rezolve ce are nevoie comunitatea. Eu aş vrea să trag şi un semnal de alarmă celor de acasă, că trebuie acordată şi reconsiderată un pic atenţia pe care o acordăm comunităţii româneşti din Australia, implicit din Sydney. Nu mă simt bine ca şi consul general când mă întâlnesc cu alţi omologi şi cunosc bine viaţa şi realizările comunităţilor lor. E firesc să te întrebi de ce naiba e aşa, că şi românii au venit în Australia din cele mai vechi timpuri, ca să spun aşa! Apoi sau întâplat niste lucruri de neimaginat în noiembrie: Markakis, Miţin şi Maghiaru stând împreună şi discutând! Popii la fel! Că e răspopit, că e catolic, că e pocăit, că e recunoscut sau nu, pe nimeni nu a mai intresat, decât faptul că toţi vorbesc româneşte şi am încercat să-i pun laolaltă.Pentru a se face ceva trainic şi bun trebuie să fim uniţi! Prima acţiune a fost să sărbătorim la o lună şi ceva de la deschiderea consulatului, ziua unirii. Nu am dorit unirea asociaţiilor ci am dorit înţelegerea spiritului unirii pentru comunitatea românilor din Sydney!! Restul, mici neînţelegeri şi ambiţii ale trecutului. Apoi, luna următoare ne-am adunat să înălţăm drapelul României şi să oferim nişte diplome de excelenţă. La ora actuală, toţi recunosc faptul că există un început, că există o disponibilitate fantastică din partea mea şi a celor din consulat de a fi alături de comunitate. Există semne pozitive şi oamenii simpli au simţit că întradevăr, diplomaţii români de la Consulatrul General nu sunt falşi, nu sunt făcături şi nu au alte interese ascunse, nici măcar de ordin personal. Vrem doar să revigorăm comunitatea, vrem ca ea să aibă întradevăr în fruntea ei oameni care să poată reprezenta comunitatea. Trebuie să se înţeleagă clar un lucru. Nu mai merge nici cu autorităţile australiene, nici cu cele române, cu păcăleala că am o asociaţie comunitară cu 5 membrii de familie în ea! Si mă duc să spun că asociaţia respectivă este comunitatea românească din Sydney! Una la mână. S-au schimbat înclusiv legile pentru imigrare şi acasă şi în Asustralia, deci, dacă mai vrea cineva să-şi facă o asociaţie a "comunităţii româneşti" ca să sugă fonduri sau să câştige nişte bani pentru că vezi Doamne, în faţa australienilor, ei sunt sponsori, nu mai ţine! Pentru că, deja la nivelul autorităţilor australiene filmul acesta a fost jucat de alţi lideri de la alte comunirtăţi şi vă spun că ştiu acest lucru chiar de la autorităţile australiene! E drept că acele comunităţi, între timp, sau curăţat deja de acele racile care o parazitau. Doi. Niciodată o autoritate, indiferent că e australiană sau din România nu va dori să vorbească decât cu oameni ce sunt autorizaţi, care au în spate un statut adevărat, o reprezentare şi susţinerea unui număr considerabil de oameni. Ca să nu mai vorbesc de faptul, că acei lideri trebuie să fie întregi la mite şi serioşi! Eu îmi voi atrage prin ceea ce spun oprobiul multora, însă vreau să spun adevărul în faţă. Comunitatea românească a mai suferit şi de faptul că românii care au venit, nu s-au realizat, mulţi stau în locuinţe sociale, mulţi nu şi-au rezolvat statutul actelor şi atunci ei vor deveni uşor de vânat, de interesele unora din "lideri". Sau a altora, din "afaceri" !!!Apoi trebuie spus şi faptul, că Australia a fost un miraj, mai ales pentru cei care din anumite considerente au ajuns să pună mâna pe un paşaport diplomatic, iar ajungând aici au pus interesele personale deasupra intereselor României. Au beneficiat de acest paşaport diplomatic ca să-şi creeze un sistem relaţional în cadrul comuniţăţii româneşti şi să facă de aşa natură încât comunitatea românească să-i satisfacă interesele personale, în dauna interesului comunitar de cele mai multe ori. Diplomaţilor perindaţi pe aici, cât şi aşa zişilor lideri comunitari le-au scăpat printre degete elemente esenţiale ale existenţei unei comunităţi: unirea în cuget şi simţire, tradiţiile, cultura, şcoala, religia şi legătura directă cu ţara. Să nu creadă cineva că autorităţile diplomatice române nu cunosc foarte bine, implicarea unora, în anumite acţiuni, mai mult sau mai puţin ortodoxe, ca să nu le numesc altfel. Inclusiv de racolare a unor oameni pentru alte interese de altă natură! Să nu creadă cineva că a fost deschis Consulatul General numai pentru a pune ştampile de vize! Dacă nu vreţi să mergem împreună şi la bine şi la rău, vă spun că lumea e sătulă de marionete, avem destui în ţară, aşa că dacă vreţi iar un teatru Tăndărică de "diplomaţi - marionetă", pentru a fi jucaţi precum păpuşile de un intres sau altul, cu mine nu ţine, fiindcă eu nu sunt decât numai şi numai sclavul României şi ale intreselor ţării faţă de comunitatea românească din Australia. Iar ceea ce voi putea eu să fac o voi face spre binele comunităţii, astfel încât suflul nou, (novator) să-şi intre în drepturi în adevăratul sens al cuvântului. Să fim convinşi şi să avem încredere, că nişte tineri realizaţi, pot ajuta comunitatea românească. E mare lucru să ştii când să te retragi din sport, din politică, dintr-o afacere, dintr-o funcţie de demnitar public şi cu atât mai mult e mare lucru să ştii când să te retragi dintr-o funcţie a unei organizaţii comunitare, dintr-o poziţie de preot al unei comunităţi sau de crainic la postul de radio comunitar etc! Dacă ştii când trebuie să te retragi ai şansa să rămâi un simbol nepătat, să rămâi un deschizător de drumuri, dar asta numai dacă eşti conştient că atunci când te naşti îţi vine şi ceasul de apoi! Iată de ce mizez pe înţelepciunea celor ce sunt mai în vârstă, de a preda, în mod civilizat şi onest, ştafeta mai departe celor tineri care o mertită. Să aibă puterea ca măcar la final să lase la o parte intresele strict personale, meschine, care nu sunt benefice unei comunităţi. - L. Fulga: Vedeţi important deschiderea unui Institut Cultural la Sydney?- O. Grecea: Absolut. Trebuie să fie înţeles foarte bine totuşi următorul lucru. Toate demersurile pe care voi încerca să le fac pentru sensibilizarea şi concretizarea unor proiecte pentru comunitatea română din Sydney, trebuie să aibă la bază demersul comunitar ca atare. Tu te duci la un minister sau altul şi încerci să spui că românii din Sydney au nevoie de şcoală, biserică, bibliotecă, centru cultural, pe de o parte, iar pe de alta, aceeaşi oameni primesc nişte scrisori de la "binevoitori lideri fantomatici" ce se erijează în lideri comunitari, numai ca să-i bage în ceaţă pe cei de acasă. Astfel apar acele semnale ce se bat cap în cap şi creează confuzie. De aceea e foarte greu şi pentru cei de acasă de a lua o decizie în a vă sprijini, fiindcă până la urmă este vorba de sume importante de bani! Pe mâna cui dai gestionarea acestor investiţii, ce se alege cu ele?Dar, în acelaşi timp, câtă vreme eu voi fi la Sydney, Consulatul General nu se va implica în alegerea sau impunerea cuiva ca lider comunitar. Acesta trebuie să fie găsit şi ales de comunitate, în mod democratic. Acest lucru trebuie să plece organic, de jos în sus. Acum, dacă ar fi să mă duc cu reprezentantul românilor din Sydney acasă, ar trebui să închiriez un avion ca să iau toţi liderii după mine! Nu vedeţi că până şi greviştii au un lider pe care îl recunosc şi-l împuternicesc să discute în numele lor. Atunci, acel lider e recunoscut şi de comunitatea din care provine, dar şi de autorităţi. Ce să mă duc eu să vorbesc cu guvernatorul NSW sau cu premierul, personalităţi cu care deja sunt în relaţii foarte bune, când eu la ora actuală nu am în Sydney un lider comunitar ales democratic pe care sa-l iau cu mine! De aceea, e foarte important să se rezolve această problemă, în interiorul comunităţii. Va trebui până la urmă să înţeleagă toţi că există o stratificare, o ierarhizare indiferent că ne place sau nu, altfel ar fi o anarhie toatală. Comunitatea românescă din Sydney pentru a deveni puternică trebuie să crescă frumos chiar de la rădăcina ei. Aceste modificări structurale vă spun eu că vor fi inerente, chiar dacă plac sau nu unora. Chintesenţa unui consulat nu este doar de a pune ştampile pe paşapoarte. Intr-un an vă faceţi toţi paşapoarte, vă rezolvaţi procurile, dar dacă nu schimbaţi ceva în profunzimea comunităţii veţi rămâne tot fără biserici, tot fără şcoli româneşti, fără biblioteci etc şi vă veţi scoate ochii până muriţi ! Copii voştrii nu vor mai avea de unde să înveţe româneşte, fiindcă bunicii săracii se duc şi ei cu toţii, se schimbă generaţia şi atunci o să rămână pentru organizaţiile comunitare numai tradiţia "activităţilor culturale" de a vinde mici! Trebuie să înţelegeţi că numai cu vânzarea de mititei nu o să poţi dezvolta o comunitate şi nici să-i rezolvi problemele. Dacă nu o să se termine cu parşiveniile astea ieftine şi cu chestiile meschine, mărunte, nu are nici un rost să primiţi vreun ajutor, iar noi o să ne ducem mai departe crucea noastră de reprezentanţi diplomatici, iar instituţia ca atare, va avea pe unul sau altul de pus ştampile! Doar de asta oare aveţi nevoie?Eu mizez mult şi pe sprijinul femeii în comunitate şi sper că ele se vor mobiliza pe ce trebuie făcut şi îşi vor mobiliza şi bărbaţii, în a face lucruri bune. Sunt sigur că există femei care vor înţelege că le-a apus şi lor prezenţa, cum există şi bărbaţi cărora le-a apus prezenţa şi se vor retrage fără să se mai jignească. E bine şi frumos totuşi ca unei femei să-i oferi o floare şi nu să o spurci. Să ne gândim că fiecare avem o mamă, o soţie sau o fiică şi de aceea trebuie să respectăm femeia în adevăratul sens al cuvântului. Iată de ce şi eu am organizat a treia întâlnire comunitară în 5 martie, unde am omagiat femeia şi personalitatea femeii în comunitatea românească. Categoric voi căuta să cunosc în primul rând valenţele comunităţii noastre. Iar dacă ne place să credem că valenţele comunităţii româneşti sunt de natură culturală, atunci să mergem pe ideea de a aduce filozofi, poeţi, istorici, oameni politici! Iar dacă valenţa comunitară este de manele şi de a aduce lăutari, nu aş vrea să facă cineva confuzia că viaţa spirituală şi culturală într-o comunitate românească se va reduce la " Câtă-mi bă mie p-aia, că-ţi dau o sută de parai!" Poate că lipsa de racţie a celor de Bucureşti este şi pentru faptul că vrând-nevrând te uiţi şi vezi cine-ţi pleacă către Australia! Numai tarafuri de lăutari! - L. Fulga: Simt că-l simpatizaţi pe Vlad Tepeş?- O. Grecea: Domne' pe Vlad Tepeş îmi pare rău că nu pot eu să-l învii aşa puţin, şi pesemne, nu întâmplător, şi Băsescu în Campania Electorală a făcut o trimitrere de acest fel!!! Pe mine nu mă mai sperie nimic! Eu am trecut şi prin faptul că au fost puse premii de sute de mii de dolari şi pesemne că aşa sa şi realizat trimiterea mea din ţară ca să nu mai fiu ministrul controlului! La prima plecare, în Brazilia, se comentează că s-au plătit două milioane şi jumătate! De dolari! De fapt au existat genii pustii şi la suflet şi la minrte care au spus: "problema nu e să dispară Grecea din Guvern, ci să dispară spiritul lui Grecea din Guvernul României!"- L. Fulga: Cu ce ar începe Grecea dacă mâină dimineaţă s-ar trezii în poziţia de şef al departamentului anticorupţie?- O. Grecea: Prima dată aş solicita 45-50 de dube! Dar problema este că noi în loc să acţionăm direct asupra corupţiei, facem tot felul de destituiri şi numiri! Fă o reformă reală, adevărată, cu rezultate concrete, nu ca sa-i schimbi pe ai voştii cu ai noştrii în detrimentul adevăraţilor specialişti. Noi lipsim în finalitate, în concretenţă în acţiune. Noi fie mergem pe rolul pompierului de serviciu de a arunca rapid cu apă unde începe să ardă, sau pe ideea de a da pâne şi circ! Noi nu realizăm că trebuie să dăm pâine pe fond, dar cu circul stăm bine! Se uită însă faptul că circul impresionează numai când omul vine sătul la circ!Vă rog să reţineţi că Băsescu e acum preşedinte şi are nişte limite de competenţă, dar el a fost un ministru extrordinar. Băsescu a fost 8 ani de zile putere locală, care e ruptă de puterea executivă. Vă daţi seama ce e în sufletul şi mintea acestui om. Eu am lucrat cu el şi ştiu ce vrea să facă pentru ţară. El are nevoie însă de consilieri buni.- L. Fulga: Ar avea oare nevoie de nişte consilieri multiplicaţi pe calapodul lui Grecea?- O. Grecea: Nu ştiu dacă eu sunt calapodul cel mai bun, sau dacă se merită să fiu clonat. Poate mai bine împărţit, la cât sunt de mare! - L. Fulga: Cum vă înţelegeţi cu echipa pe care o aveţi la consulat?- O. Grecea: Cu "echipa de balet şi bune maniere a consulatului" mă înţeleg foarte bine. Eu am învăţat că dacă vrei să fii un bun conducător, trebuie să-i respecţi pe cei cu care lucrezi. Iar dacă au fost răsunătoare anumite succese a lui Grecea, ele se datorează în primul rând oamenilor cu care am lucrat şi chiar mi se pune un nod în gât când îmi amintesc de colectivul pe care l-am avut la nivelul Departamentului de Control al Guvernului. Toţi erau apolitici şi toţi nişte profesionişti desăvârşiţi. Am avut şansa să vină alături de mine oameni care şi acum când i-am chemat la Prefectură, şi-mi pare rău că unii şi-au schimbat chiar şi cariera, oamenii au lăsat salarii de trei ori mai mari, numai să vină în echipă lângă mine. Vreau să vă spun că oamenii aceştia anchetau hoţii, escrocherii şi furturi ale celor care ne dădeau nouă lecţii de moralitate, sau culmea, inclusiv viaţa noastră şi cariera noastră depindea de acei nemernici pe care noi îi anchetam şi-i ştiam foarte bine cât au furat şi cât fură, iar nouă nu ne decontau biletele de tramvai!!! Sau se punea problema că am depăşit consumul de motorină la maşina instituţiei cu 5 litri!! Chiar dacă aş da nume, omul de rând nu are ce face, el e chemat odată la patru ani să voteze şi e pus în faţa unor liste despre care habar nu are care-s respectivii. - L. Fulga: Ne apropiem de final, ce ar mai fi de spus?- O. Grecea: Sigur că ce a încercat Fulga, e făcut categoric cu aceptul meu şi chiar aş vrea să puneţi textual acest lucru, pentru că prin ceea ce am spus nu urmăresc nici să acced la vreo altă funcţie şi întăresc faptul că dacă am început un lucru şi dacă se consideră că e un lucru bun, să fiu lăsat să-l duc la bun sfârşit, aici. Apoi am considerat că este absolut normal ca cei care vor să mă cunoscă, să mă cunoască în mod direct, fiindcă ei sunt cei cărora şi eu le voi cere încrederea, în condiţiile în care noi va trebui să luptăm împreună pentru a realiza ceva pentru comunitatea românească din Sydney. Sunt exact la vârsta maturităţii nu numai fizice ci şi intelectuale şi a puterilor ca atare. Nu mai îndoi sub nici o formă coloana vertebrală în faţa nimănui, iar dacă am înghiţit nişte lucruri, le-am înghiţit pentru că am vrut, dar nu mai sunt dispus să le înghit. Cum în acelaşi timp sunt absolut convins că mai am încă multe, foarte multe de făcut şi de spus!!!Iar cine mă înţelege în adevăratul sens al cuvântului, şi în sensul drept al omului de bun simţ care se doreşte a fi Grecea şi a celui intresat pentru ţara lui, şi dezinteresat pentru el, de a avea imaginea unui Grecea, cinstit, vertical, loial, al unui cap de familie, a unui tată care (N. R.: Plânge! Da, lacrimile îi curg pe..!) ..eeehhh.., în fiecare dimineaţă când se duce să se radă se uită în oglindă.. (N.R. Plânge! Işi caută batista!) şi să nu-i fie ruşine. Iar dacă copilului meu mare i-am pus numele bunicului său, al tatălui lui Ovidiu Grecea, este pentru că noi niciodată nu ne vom face numele de râs! (N.R. In aceste momente, fiorosul Grecea, plânge ca un copil!!!). Poate de asta încă mai şi exist!! Poate că nu-i normal ca un tip de 1.80 şi peste 170 kg să mai şi lăcrimeze când vorbeşte despre lucrurile astea, sau când a înălţat drapelul românesc pe catarg, sau când a auzit la Sydney imnul Deşteraptă-te Române! Vedeţi lucrurile astea nu le ştie nimeni şi de aceea mă deranjează teribil când unul ca Pârvulescu vorbeşte tâmpenii, despre aşa zisul securist Grecea! Sau tot aşa nu ştiu care altul care a scris prin România Liberă despre Securistul Grecea. Bă, voi sunteţi normali la cap, unde aţi găsit voi pe securistul Grecea, spuneţi-mi când şi unde am lucrat eu vreodată ca securist! Voi însă nu ştiţi, dar eu ştiu că aceste lucruri apăreau din intresul şi pe banii cui? Plus multe alte lucruri! Ce simplu e când primeşti punga, de se rupe, plină de bani ca şpagă, să nu mai fie Grecea ministrul controlului! Astea sunt lucruri clare! Cine ştie faptul că eu eram la Piatra Neamţ în calitate de ministru al controlului şi aveam după mine filajul de la protectia interna a MI, fiindcă intrasem în conflicte cu conducerea ministerului? Iar acum se vehiculeaza că poate voi fi chiar directorul acelei unităţi de informaţii a internelor!Lumea mă doreşte domnule, da, tragedia este că lumea încă mă doreşte, iar rezolvarea unor probleme din interne nu o poţi face decât dacă cunoşti într-un anume fel instituţia. Sau cine ştie că mie ca să-mi astupe gura, eram dat în judecată de către o personalitate sau o instituţie mare, ca să fiu anchetat de către Perchetul General, vezi doamne că pică sistemul financiar bancar că nu ştiu ce aş fi spus eu! Nu că au furat ei ca hoţii, ca excrocii, ca nesătuii, sau că nu au fost în stare să managerizeze ei o bancă! Plus multe, foarte multe altele pe care nu le ştie nimeni în afară de mine! Vreau să vă spun că acest interviu este cântatul meu de lebădă! Ascultaţi ce vă spun eu! V-a fi interpretat în fel şi chip! Lumea nu va înţelege ce vreau eu să spun. Cititorii ca atare se vor bucura, dar vor fi alţii ce vor căuta în spatele fiecărei afitrmaţii făcute de mine, pretexte şi puzderie de motive. Probabil că următoarea perioadă în presă voi fi eu cu acest interviu oferit lui Fulga, la Sydney. Or să se simtă lezaţi tot colpoltorii, tot cameleonii, tot hoţii şi excrocii, tot jigodiile ca atare, ce încet, încet se autoexclud. Partea proastă e că încă nu dispar cu totul, încă mai înveninează. Marea tragedie este că aceştia rămânând în anumite structuri şi-n anumite sisteme, în anumite instituţii, înveninează, alterează şi distrug tânăra generaţie adusă acolo. Nici să-l iei pe unul de pe băncile şcolii şi să-l pui secretar de stat sau ministru, iar nu-i o soluţie. Sigur că mulţi tineri de valoare au plecat în străinătate mai ales din intres financiar, dar la fel de mulţi au plecat şi pentru că nu s-au creat condiţiile de afirmare a lor în România. Eu le spun copiilor mei: "să vă duceţi la şcoală la 9 fără 10, nu la 9 şi să spuneţi sărut mâna femeii de serviciu, să fiţi cinstiţi, corecţi şi să spuneţi adevărul!" La care vin ei şi-mi spun: "tată tu nu vezi că eşti un prost, cum crezi tu că mai e la modă asta! Cu cât minţi, cu cât furi, cu cât eşti mai cameleonic, în felul de a fi, cu atât eşti mai intresant şi mai bun şi mai promovat!" Oare cum se simte copilul meu care ştie că poartă numele tatălui meu pe care noi îl divinizăm prin personalitatea şi omul care a fost Neculai Grecea şi ştie că a fost omorât prin otrăvire de securitate, când aude: "cică tactu' Ovidiu e securist!" Vedeţi, noi trăim nişte drame interioare, pe care lumea nu le ştie fiindcă mie mi-a plăcut să-mi spăl rufele la vedere doar cu hoţii, excorocii şi javrele, care încă mai bântuie prin ţară şi cărora trebuie să le rupă cineva gura şi dinţii cu care muşcă şi sfârtecă înteresul ţării! Am responsabilitatea unui nume pe care îl las copiilor mei ca atare. Pentru mine viaţa a fost întotdeauna cu începuturi şi sfârşituri de drumuri existenţiale. De ce spun asta, pentru că ştiu că şi pentru Laurenţiu Fulga e un început, după un sfârşit de viaţă existenţială, inclusiv apariţia sub alt nume a publicaţiei românilor din Australia. Ce cred eu, lăsând la o parte cuvintele mari. Că este absolut nevoie ca într-o comunitate să existe mass media în general, dar în primul rând o publicaţie. Cu cât mai multe cu atât mai bine, dar în acelaşi timp cred, şi-mi permit să spun lucrul ăsta, Laurenţiu Fulga a câştigat în maturitate şi experienţă nu numai ca jurnalist, ci şi ca jurnalist pe frontul comunităţii româneşti din Australia! Sunt convins că va fi o revistă care în primul rând să nu ierte pe absolut nimeni, şi în primul rând pe mine! Să-şi păstreze o cruce sfântă a dreptăţii, dar să nu fie pătimaşă, rău intenţionată sau partinică. Să nu facă o acţiune gazetărească de partizanat, nici politic şi nici de sistem relaţional. E atât de dătător de speranţe când auzi că apare o revistă independentă ce are în fruntea ei un jurnalist independent. Să dea Domnul să rămână independent şi să se alăture eforturilor pe care şi Consulatul General al României la Sydney încearcă să le facă spre binele comunităţii româneşti. Să-i urăm succes! Cititori plătitori cât mai mulţi! Si satisfacţia că ceea ce scrie e nu numai adevărat, dar e şi constructiv, benefic pentru semenii săi! Aştept cu nerăbdare şi sper să fiu tot Consul General la Sydney, când în calitatea pe care o am va trebui să-i tai moţul! Deci pe semne că un următor interviu, dacă nu mi se trage de la interviul ăsta, va fi tocmai la anul!

Laurenţiu Fulga - Editorul revistei romanilor din Australia - Spirit Românesc

(Interviul a fost realizat la începutul anului 2005 şi publicat în revista Spirit Românesc Nr. 17/2005)