„Eroul naţional“ Grecea se destãinuie

Fostul demnitar al ultimelor guvernãri şi actualul consul general de la Sydney, diplomatul Ovidiu Grecea este contestat virulent de comunitatea româneascã din Australia. Acuzaţiile aduse acestuia sunt deosebit de grave şi Ministerul Afacerilor Externe este obligat sã le analizeze cu maximã responsabilitate, deoarece probele incriminatoare sunt evident defavorabile „greului" Grecea.
Un interviu acordat în 2005 de consulul Grecea unui ziar românesc de la Antipozi toarnã gaz peste focul anchetei disciplinare provocate de abaterile influentului diplomat. Ziarul a fost de altfel pus la dispoziţia autoritãţilor române de cãtre comunitatea româneascã din Australia.
Prin bunãvoinţa domnului Laurenţiu Fulga, editorul revistei „Spirit românesc“, vã putem prezenta halucinantele dezvãluiri fãcute de demnitarul Ovidiu Grecea, într-un moment de maximã sinceritate.
Nu am contactat un psiholog sau un psihiatru pentru a comenta simptomele manifestate de consulul Grecea, pentru cã dorim sã nu vã influenţãm şi sã vã oferim astfel ocazia de a diagnostica rapid „pacientul" în cauzã.
Interviul acordat „Spiritului românesc" ocupã cinci pagini de ziar, fiind practic forma condensatã a memoriilor lui Ovidiu Grecea. Memorii care vor da dureri de cap unor potentaţi ai ultimelor guvernãri, care l-au plasat pe Grecea în funcţii de o importanţã excepţionalã: şeful Departamentului Anticorupţie, şeful Corpului de control al Primului-ministru, prefectul Capitalei, consulul general al României în Brazilia şi în Australia, şeful Corpului de control al Ministerului de Interne, al Ministerului Transporturilor şi al Primãriei Capitalei.
Traian Bãsescu, Adrian Nãstase, Radu Vasile sunt demnitarii care au mizat pe competenţa şi responsabilitatea lui Ovidiu Grecea, acordându-i însãrcinãri deosebit de importante în plan guvernamental.

Sânge de haiduc, mitropolit şi domnitor moldav

Grecea considerã cã aproape toate succesele României din ultimii 16 ani se datoreazã geniului sãu. Lupta împotriva corupţiei, modernizarea adminis-traţiei publice, reformarea mora-lã a societãţii româneşti sunt in-disolubil legate de activitatea sa prodigioasã.
„Am în mine tradiţii şi de haiduc şi de mitropolit şi de domnitor moldav“, afirmã acesta în interviul invocat mai sus. Înainte de 1989, economistul Grecea era considerat „unul dintre cei mai buni, nu numai în domeniul financiar-contabil, dar şi în al controlului şi în general al managementului întreprinderii“. Timp de 8 ani a lucrat la IAS „30 Decembrie“, ferma Gospodãriei PCR, neavând însã nici o legãturã strânsã cu Securitatea sau partidul-stat. Afirmã cã are „meclã" de securist, dar nici o legãturã cu infama organizaţie.
„Eu am fost numit ministru secretar de stat, şeful corpului de control al primului-ministru Radu Vasile, în 1998. Am încercat sã impulsionez activitatea acelui corp, de fapt în perioada celor aproape 2 ani am desfãşurat un numãr de 273 de acte de control, ce ulterior au reprezentat chintesenţa luptei împotriva corupţiei. Pãcat cã nu a existat interesul de a face şi al doilea pas şi definitoriu, pentru cã eu nu aveam calitatea de a mã transforma şi în judecãtor. Deci instituţiile statului care erau pendente de actul de justiţie trebuiau sã-şi facã datoria. (…) Tot ce se descoperã acum cu privatizãrile, eu anchetasem de atunci!".
„Modestul" Grecea continuã sã îşi prezinte realizãrile fenomenale, punctând mereu cu privire la colosala sa personalitate.
„Eu am fost considerat de un înalt funcţionar al Bãncii Mondiale, un fel de Mike Tyson al sistemului financiar românesc! (…) Nu mulţi cunosc faptul cã Ovidiu Grecea este cel care a fost la Bruxelles, la Amsterdam, la TASKFORCE, ca sã preiau fonduri pentru pregãtirea specialiştilor anticorupţie. Grecea a fost la SECI şi de aceea este acum SECI în România, şi vãd cã alţii se împãuneazã cu asta, deşi nici nu ştiau cum sã scrie SECI, însã sunt cocoşaţi de grade sau sunt doctori în ştiinţe juridice! Câţi cunosc oare faptul cã am fost primul care am intrat în sediul EUROPOL şi am fost cel care am pus piatra de temelie pentru EUROPOL în România şi pentru deschiderea relaţiilor ca atare?! Lumea ştie prea puţine!“.
Consulul Grecea vorbeşte despre propria fiinţã la persoana a treia singular. Nu pomeneşte însã nici mãcar un nume de corupt. Nici unul.
„Când se auzea cã pleacã Grecea în control, fugeau miniştrii din birouri chiar, pentru a-şi avertiza sistemele relaţionale!“

Papa Ioan Paul al II-lea şi Vladimir Putin, cuceriţi de „eroul“ Grecea

Din dezvãluirile consulului general rezultã fãrã dubiu cã ultimele douã guvernãri au avut o unicã locomotivã: OVIDIU GRECEA. Realizãrile sunt ale demnitarului cu sânge albastru, iar membrii Guvernului au fost doar nişte marionete care-i datoreazã enorm acestuia.
Istorica vizitã a Papei în România este tot o realizare a omnipotentului şi omnivalentului demnitar.
„Puţinã lume ştie cã o contribuţie însemnatã la venirea Papei şi a vizitei istorice pe care a fãcut-o stã şi la Grecea sau faptul cã sunt decorat la Nunţiatura din România, în urma unei întâlniri private cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea.“
Am încercat sã obţinem un punct de vedere al fostului ambasador al României la Vatican, dar demersul nostru s-a lovit de o serie de amânãri. Domnul Teodor Baconschi este în prezent Secretar de Stat pentru Afaceri Globale în Ministerul Afacerilor Externe şi are în coordonare chiar diplomaţia româneascã din Australia, adicã şi pe consulul general Grecea. Dacã acesta spune adevãrul, atunci meritele diplomatului Baconschi în aducerea Papei în România sunt sensibil diminuate, acesta datorându-i enorm lui Grecea. Aşa s-ar explica şi lipsa de reacţie a secretarului de stat cu privire la abaterile grave ale subordonatului sãu. Conform regulamentelor din minister, Consiliul de onoare al MAE ar trebui sã fie prezidat chiar de demnitarul Baconschi în Dosarul disciplinar Ovidiu Grecea.
Performanţele lui Grecea sunt incredibile. Conform propriilor declaraţii, este primul om de pe Glob care i s-a adresat lui Vladimir Putin cu apelativul „Domnule Preşedinte“. Acesta a fost foarte impresionat şi nu l-a mai uitat pe vizionarul Grecea, o veritabilã Mama Omida a diplomaţiei româneşti.
„Fãceam parte din delegaţia oficialã a premierului Radu Vasile la Moscova şi în timpul discuţiilor oficiale apar lângã Putin, care era Primul-Ministru, trei ofiţeri din care unul avea legatã de mânã servieta cu butonul nuclear. Se apleacã şi-i spun ceva la ureche lui Putin, moment în care acesta se însenineazã şi începea sã se vadã mare de tot, se citea pe faţa lui! Pesemne, Elţîn, Preşedintele, dãduse semne clare de boalã. Moment în care eu îi şoptesc premierului, «domne’», zic, «hai sã i ne adresãm cu Domnule Preşedinte!» Sigur cã oamenii care nu au mentalitatea mea respectã regulile diplomatice ale protocolului, lucrurile trebuie digerate, spre deosebire de mine care încalc nişte reguli flagrante de naturã diplomaticã. (…) Cert este cã eu am avut curaj şi m-am adresat atunci lui Putin cu «Domnule Preşedinte», lucru care l-a impresionat foarte mult, fapt pentru care am purtat cu el chiar şi o discuţie foarte interesantã."
Reiese o datã în plus cã premierul Radu Vasile era de fapt aghiotantul lui Ovidiu Grecea, acesta având un efect pozitiv senzaţional asupra puternicilor Lumii.

Dresorul lui Miron Cozma l-a „miruit“ şi pe fostul ministru Gavril Dejeu

„Puţinã lume ştie de rolul jucat de Ovidiu Grecea în pactul de la Cozia, în timpul mineriadei. (…) Dupã ce minerii ocupaserã Râmnicu-Vâlcea, îmi aduc aminte cã instituţia prezidenţialã era într-o degringoladã totalã, Guvernul României se gândea sã se retragã (apãruserã chiar propuneri hilare de genul de a se retrage undeva în munţi şi de acolo sã tipãreascã manifeste cãtre popor!). Armata avea trista experienţã din ’89 şi vã daţi seama ce se întâmpla dacã se trãgea un singur glonţ sau dacã murea un singur miner! (…) S-a dus Grecea cu şoferul sãu în faţa a 3.000 de mineri, am intrat în mânãstirea Cozia, l-am luat pe Cozma, împreunã cu Beja şi care mai erau la tratative şi am gãsit înţelegere la ei. Am mizat pe faptul cã minerii au un crez al lor în Dumnezeu, de asta s-a şi fãcut medierea în-
tr-o mânãstire! Vã spun, instituţiile statului erau prãbuşite atunci, fiecare nu ştia pe unde sã se mai ascundã sau sã-şi ascundã averile! Am avut de învãţat multe din lucrul cu diferite categorii sociale. Dupã trei ore de discuţii cu minerii a venit şi Primul-Ministru, cu ministrul Finanţelor şi cu un secretar de stat de la Industrii, cu elicopterul. Lucrurile s-au aplanat atunci.“
Aflãm cu stupefacţie cã lui Ovidiu Grecea îi datorãm salvarea României de la o catastrofã iminentã, cã acesta a reuşit sã combatã cu succes disoluţia autoritãţii din acele zile de coşmar pentru fragila democraţie româneascã. ªi ne lãmureşte mega-diplomatul „exilat“ în Australia cã premierul Radu Vasile a tãiat doar panglica unui acord istoric, asumându-şi merite care aparţineau de fapt marelui negociator Grecea.
Care a fost însã rolul ministrului de Interne Dejeu? „Salvatorul Patriei" nu l-a uitat şi nici iertat pe fostul ministru.
„Ministrul de Interne era un «ţapanache» din ãsta rãtãcit pe acolo, tot pe linie politicã, un zero barat, care a confundat pe hartã Slatina cu Sibiu!!! (…) Dejeu care a fost o ruşine a Ministerului de Interne în condiţiile în care într-o şedinţã de bilanţ a MI când era chemat întregul activ de comandã, deci cadrele de conducere, crema, vine şi spune: «Sã vã intre bine în cap, de azi înainte sã se termine în România cu traficul de carne vie!» Toţi cei prezenţi scriau în agendã ultimele indicaţii ale ministrului lor, moment în care îl aud pe acesta: «Nu este normal ce s-a întâmplat azi-noapte: 2.000 de oi au trecut graniţa în Ungaria!!!» Vã daţi seama cã în acel moment s-au prãbuşit douã bãnci, s-au rupt burţile de hohote de râs!“.
Acuzaţiile fostului subaltern Grecea sunt grave, aşa cã l-am contactat pe ministrul Dejeu pentru a-i solicita un punct de vedere. Iatã ce ne-a declarat avocatul Gavril Dejeu:
„Eu nu am cuvinte de calificare şi nici nu vreau sã intru în dialog cu un asemenea om. Ca ministru am barat accesul lui la funcţii mai înalte. Prin intermediari, Grecea şi-a manifestat dorinţa sã fie promovat în funcţii mai importante decât cea ocupatã în cadrul Ministerului de Interne. Eu m-am opus acestui demers. Nu mã cobor pânã într-acolo încât sã intru în dialog cu un asemenea personaj. Cât despre rolul sãu în Pacea de la Cozia, sunt nişte elucubraţii. Mã mir cã Ministerul Afacerilor Externe îl mai menţine într-un astfel de post.“

Grecea vrea la Palatul Cotroceni

Declaraţiile belicoase la adresa lui Traian Bãsescu sunt de domeniul trecutului. Pe vremea când era prefectul Capitalei, iar domnul Bãsescu era primar general, Ovidiu Grecea promitea fostei puteri PSD cã primarul îl va visa non-stop pe „greul" prefect.
Dupã câştigarea alegerilor de cãtre actualul preşedinte, Grecea îi promite dragoste eternã. Mai are însã un atu important: a fost subordonatul ministrului Bãsescu şi al primarului general cu acelaşi nume. ªtie multe despre activitatea acestuia, pentru cã a condus chiar Corpul de control subordonat demnitarului Bãsescu.
„Bãsescu e dat dracului, ca sã spun aşa! A fost din punctul meu de vedere modelul ministrului desãvârşit. Ce a fãcut Bãsescu în Ministerul Transporturilor nu a fãcut nici un ministru, iar ceea ce a fãcut ministrul Bãsescu în Guvernul României, nu a fãcut nici un ministru! ªi nu-i ridic acum osanale cã-i preşedinte, eu astea le-am spus tuturor deschis şi-nainte de a ajunge Bãsescu preşedinte. (…) Bãsescu a fost singurul care a avut curaj sã se lege la cap, dupã ce Grecea a demisionat. Atunci când eu eram lovit fiindcã încercasem sã dau în vileag nişte lucruri, Bãsescu m-a luat şi mi-a dat o pâine de mâncat. M-a numit director general, şeful controlului pe Ministerul Transportului. ªi cum! Cu Dl. Bãsescu m-am întâlnit la finala Cupei României, când eu eram şomer, întreţinut de soţie! Culmea! (…) Ulterior, Bãsescu a considerat cã e bine sã candideze şi a fost ca o apariţie fulminantã, pe turnantã, ca sã spun aşa, la primele alegeri la Primãria Capitalei. Bãsescu a insistat apoi sã vin şef şi la corpul de control la Primãria Generalã."
Consulul Grecea îşi afirmã clar dorinţa de a ajunge în echipa de consilieri prezidenţiali, neuitând sã-l mai „tãmâieze" suplimentar pe Preşedintele Româ-niei. Crede însã cã succesul Preşedintelui depinde decisiv de
cooptarea sa în proiectele Administraţiei prezidenţiale.
„Dar dacã aş fi întrebat, din punctul meu de vedere, dacã ar fi sã fiu rechemat pentru un corp de luptã împotriva corupţiei, mi-ar plãcea ca acel corp sã fie pe lângã preşedintele Bãsescu. Acolo, dacã mi-ar da şi puţinã mânã liberã de acţiune, s-ar vedea rapid şi eficient adevãrata luptã împotriva corupţiei! (…) Dl. Bãsescu ştie de frisoanele lor (n.n. – ale corupţilor) foarte bine, însã probabil considerã cã încã nu e momentul oportun sã facã asta acum, poate chiar l-aş incomoda pe moment! (…) Eu am lucrat cu el şi ştiu ce vrea sã facã pentru Ţarã. El are nevoie însã de consilieri buni. (…) Nu ştiu dacã eu sunt calapodul cel mai bun sau dacã se meritã sã fiu clonat. Poate mai bine împãrţit, la cât sunt de mare!“

MAE protejeazã un diplomat cu potenţial infracţional

Debutul interviului acordat ziarului australian cuprinde o mãrturisire-şoc. Diplomatul Grecea a fost la un pas de exmatriculare în primul an de facultate, pentru cã a avut „curajul" extraordinar de a-l da cu capul de tablã cu o lovitura de palmã bine aplicatã chiar pe secretarul de partid de la Academia de Studii Economice. Era 1978.
„Iniţial am pornit Relaţii Economice Internaţionale şi Diplomaţie, dar am fost mutat disciplinar pentru cã mi-am permis la un examen sã-l pocnesc pe Secretarul de partid pe ASE, Tov. Bãviţã Ilie. Eh, ce sã fac, am greşit! În condiţiile în care avea o figurã de politruc de ãla tipic! Era prin ’78, parcã! Am fost, deci, mutat disciplinar, erau, ca sã spunem aşa, primele mele semne de tânãr revoluţionar! (…) Eu, fiind mai impulsiv, mi-am spus «ce-am avut şi ce-am pierdut», în condiţiile în care am în mine tradiţii şi de haiduc şi de mitropolit şi de domnitor moldav, şi mi-am scãpat puţin caii putere şi de aşa naturã l-am pocnit, cã l-am dat cu capul de tablã! Am plecat voios de la examenul respectiv cu un 2 mare în carnet şi-mi amintesc cã m-am dus acasã direct la tata: «Tatã, ai un copil tâmpit, care dupã ce a luat 14 de 10, se pare cã este nevoit sã dea din nou examen de admitere la facultate!»".
Grecea povesteşte cum a ajuns el încã din 1978 un veritabil dizident anticomunist. Tov. Bãviţã a încercat sã-i blocheze înscrierea în PCR, însã valoarea sa inestimabilã l-a impus ca membru de partid.
L-am cãutat pe profesorul universitar Ilie Bãviţã, un reputat specialist în domeniul contabilitãţii. A fost şocat de poveştile îndrugate presei de fostul sãu student. Nici vorbã de bãtaie încasatã de profesor, nici vorbã de dizidenţã anticomunistã în contul lui Grecea, nici vorbã de mutare disciplinarã sau de represalii la adresa diplomatului de peste ani. Cazul este de fapt cât se poate de banal! Ovidiu Grecea a fost prins copiind la examenul de contabilitate. Prof. Bãviţã îl cunoştea pe tatãl acestuia şi nu a cerut exmatricularea lui. I-a dat doar nota 2 şi l-a lãsat restanţier, pentru cã mega-economistul Grecea nu ştia nimic. Nu era în anul 1, ci în anul 2. Exigenţa şi corectitudinea prof. Bãviţã erau celebre.
Dupã Revoluţie, secretarul PCR a devenit prodecan şi apoi decan la facultatea unde preda în ASE. Nu era detestat de studenţi şi colegi aşadar. ªi încã o menţiune a domnului Bãviţã: nu a fost secretar PCR la nivel de ASE, ci doar la nivelul facultãţii. A fãcut un efort de memorie ca sã-şi aminteascã detaliile „rebeliunii" lui Grecea. A rãmas perplex când a auzit ce gogoşi lansase fostul sãu student tocmai la capãtul Lumii. Profesorul Bãviţã a caracterizat povestea lui Grecea ca fiind „un tembelism total", acesta pãrându-i cã „nu e întreg la minte". ªi-a dat seama cã Grecea este traumatizat din cauza acelei note de 2 şi dupã un sfert de secol şi-i poartã încã sâmbetele fostului profesor.
Deşi declarã cã-şi bãtea profesorii, mardeiaşul Grecea devine membru de partid, lucreazã 8 ani la Gospodãria de partid unde câştigã chiar preţuirea dictatorului Nicolae Ceauşescu, e trimis în 1988 la Academia de Studii Social-Politice, deşi tocmai refuzase sã se însoare cu o tânãrã din familia Ceauşescu.
În zilele Revoluţiei este reţinut ca „terorist“, fiind ridicat chiar din Banca Agricolã, unde ocupa funcţia de inspector general la Sucursala Bucureşti. Este interogat, acuzat cã este securist, dar se face pierdut la un moment dat, profitând de haosul specific acelei perioade.
Ovidiu Grecea este tulburãtor de sincer, mãrturisindu-şi fapte care intrã sub incidenţa legii penale. Afirmã cã în 1989 un securist i-a asasinat tatãl prin otrãvire. Însã este hotãrât sã-l omoare pe prezumtivul asasin al tatãlui sãu, acesta fiind la data respectivã o personalitate a lumii asigurãrilor la nivel mondial.
„Aş aştepta mai întâi sã-l omor eu şi dupã aceea o sã aparã anunţul la decedaţi! Chiar eu am sã plãtesc la presã anunţul respectiv, pe un spaţiu mare de tot!“.
MAE amânã de luni bune sã ia o decizie fireascã în Dosarul Ovidiu Grecea, pentru cã acesta este un peşte mare. Poate prea mare pentru actuala guvernare. ªantajul exercitat de consulul de la Sydney este însã evident, iar înclinaţia sa cãtre fapte de naturã penalã este neobservatã doar de cele douã palate: Victoria şi Cotroceni. Sã-l urmãrim în plinã acţiune pe celebrul justiţiar.
„Hilar este faptul cã acele rapoarte, dosare instrumentate de Ovidiu Grecea, nu numai cã nu au fost finalizate în justiţie, dar ele au fost bãgate în nişte saci şi depozitate în pivniţã la Guvernul României! Domne’, şi sã vedeţi belea, într-o noapte s-a spart o ţeavã tocmai acolo şi le-a inundat! Eeeh..., dar ce nu se ştie? Partea proastã pentru mulţi e faptul cã acele dosare nu sunt pierdute, …printre altele! Am fost eu precaut, cã poate le ia apa sau distruge focul unde vor fi depozitate! Buuun! Asta ca sã se ştie clar“.
Stupefiant! Câtã sinceritate! Cât tupeu! Se pare cã doar procurorii pot sã-i vinã de hac lui Ovidiu Grecea. La MAE oricum nu intenţioneazã nimeni sã aplice sancţiuni pseudo-diplomaţilor care paraziteazã imaginea Ro-mâniei în strãinãtate.

Cântecul de lebãdã al lui Grecea

Consulul general Ovidiu Grecea îşi asumã responsabilitatea pentru toate dezvãluirile sale. Nu are ezitãri, ci doar un uriaş tupeu. Cunoaşte bine reţeta succesului într-o societate debusolatã, aflatã paradoxal în pragul integrãrii în familia democraticã europeanã.
„Cã-mi permit chiar un dialog de genul acesta cu un ziarist, care pesemne cã o sã şi publice nişte lucruri mai mult sau mai puţin interesante, pentru care poate trebuia sã cer aprobarea de la toate forurile din ţarã, motiv pentru care o sã mi se şi tragã nişte treburi! (…) Sunt exact la vârsta maturitãţii nu numai fizice, ci şi intelectuale şi a puterilor ca atare. Nu mai îndoi sub nici o formã coloana vertebralã în faţa nimãnui, iar dacã am înghiţit nişte lucruri, le-am înghiţit pentru cã am vrut, dar nu mai sunt dispus sã le înghit. Cum în acelaşi timp sunt absolut convins cã mai am încã multe, foarte multe de fãcut şi de spus!!! (…) Vreau sã vã spun cã acest interviu este cântatul meu de lebãdã! Ascultaţi ce vã spun eu! Va fi interpretat în fel şi chip!“.

Bogdan Drãghici
bogdan@gazetadebucuresti.ro

Data aparitiei: 2006-02-13