Pinocchio Smedescu

Ion Smedescu ocupă de aproape doi ani abuziv funcţia de rector al Universităţii Româno-Americane (URA), ignorând legislaţia în vigoare şi periclitând chiar acreditarea universităţii. Diplomele de licenţă şi de masterat sunt semnate de un rector neconfirmat în funcţie de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Alături de rectozaurii de la universităţile “Spiru Haret” şi “Dimitrie Cantemir”, Ion Smedescu formează un triumvirat al imposturii la nivel înalt în mediul academic.

Beneficiarul unui cult al personalităţii care l-ar face invidios şi pe Nicolae Ceauşescu, octogenarul rector a instaurat un regim de teroare în universitate, eliminând rând pe rând pe toţi cei care au avut curajul şi demnitatea de a se opune abuzurilor sale nenumărate.

Rectozaurul se laudă cu titluri cumpărate de la buticuri de profil, a pavoazat spaţiul academic cu tablouri care-l înfăţişează în momente de “glorie”, şi-a pus numele pe frontispiciul URA şi sleieşte de bani, de energie şi de sănătate pe membrii comunităţii academice. Primarul municipiului Rm.Vâlcea l-a “uns” cetăţean de onoare al oraşului, însă vâlcenii ştiu că fata si băiatul edilului sunt studenţi la Univ. Româno-Americană.

“Rectorul-fondator” se prezintă lumii drept ctitor al campusului URA, ca unic părinte al unei universităţi private importante, un demiurg a cărui unică avere este “copilul” său academic. Realitatea este însă cu totul alta, pentru că Ion Smedescu a fost doar unul dintre cei 23 de fondatori ai universităţii, reuşind din păcate să şi-o aproprieze prin metode neortodoxe.

În numărul trecut am prezentat istoria înfiinţării URA, arătând cum a ajuns rectorul Smedescu să controleze universitatea prin intermediul unei fundaţii de familie. Fundaţia Româno-Americană pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii a devenit mama vitregă a Universităţii Româno-Americane, fiind condusă autoritar de clanul Smedescu.

Preşedintele fundaţiei este rectorul Ion Smedescu, prim-vicepresedinte a devenit nepotul său, secretarul de stat Dumitru Miron din Ministerul Educaţiei, iar secretar general nu putea să fie decât Dumitru (Moni) Smedescu, fratele preşedintelui şi directorul cu logistica la URA. Cei trei vicepreşedinţi activează doar pe hârtie, pentru că fostul director general al URA, fondatorul Gheorghe Sfetcu, a fost eliminat brutal din universitate, iar americanul Stephen Bowers locuieşte şi predă în SUA. Singurul vicepreşedinte activ este prorectorul URA, doamna prof.univ. Mihaela Dinu, o adeptă înfocată a rectozaurului.

Începând cu anul 1999, “ctitorul” Smedescu a încercat să obţină o finanţare americană pentru construirea campusului URA. Un fost coleg de la Cooperativa de Consum (CENTROCOOP), George Barbu, fugit din ţară în anii '80, i-a făcut legătura cu soţia sa, Mirela Barbu. Aceasta i-a promis contractarea unui credit umanitar în valoare de 29 de milioane USD.

Aşa a devenit Ion Smedescu asociat al doamnei Barbu într-o societate umanitară înregistrată în SUA. Centrul Internaţional de Asistenţă şi Ajutor Umanitar (The International Center for Humanitarian Assistance and Aid Corp.) avea sediul la New York şi urma să sponsorizeze Fundaţia patronată de Ion Smedescu, pentru obiectivul de investiţii “Universitatea Româno-Americană”. Tov. Smedescu era astfel implicat în toate cele trei entităţi: Centrul Umanitar din SUA, Fundaţia din România şi URA.

Pana în 2002 a sperat rectozaurul că va da lovitura pe tărâm american şi a vărsat sume de bani în conturile partenerilor de acolo. Nu erau banii săi desigur, ci era vorba de “punga” universităţii pe care o patrona. S-a retras brusc de pe scena americană, acuzându-şi partenerii (Mirela Barbu & Co) că l-au escrocat şi a cerut Băncii Române de Dezvoltare să-l salveze de la dezastru, obţinând până la urmă un credit salvator.

Ce l-a determinat pe rectorul Smedescu să aştepte câţiva ani cele 29 de milioane de “verzişori”? O MOMEALĂ URIAŞĂ!!!

Studiul de prefezabilitate privind oportunitatea proiectului “Universitatea Româno-Americană” Bucureşti a fost realizat în 2000 de SC “MB” EXPERT CONTABIL SRL (firma Mirelei Barbu) şi SC OMICRON CONSULTING SRL. Reprezentanţii URA au prezentat iniţial un deviz general defalcat pe tipuri de cheltuieli, din care rezultă un preţ de construcţie de 300 USD/mp, preţ contractat de altfel şi cu constructorul (ROMCONS SA Bucureşti, firma de construcţii condusă de directorul general Stere Şaguna, rudă apropiată a prof. Dan Drosu Şaguna, Preşedintele Curţii de Conturi) pentru executarea lucrărilor. Ulterior, la indicaţiile doamnei Mirela Barbu, asociata lui Ion Smedescu din SUA, în decembrie 2000 au fost incluse în costurile de construcţie unele costuri suplimentare:

· Comision fondator (4,5 % din valoarea construcţiei);

· Cheltuieli de administrare SUA (10 % din valoarea construcţiei);

· Comision intern (5,5 % din valoarea construcţiei)

· TVA-ul aferent acestor comisioane.

Dacă însumăm COMISIONUL FONDATORULUI cu COMISIONUL INTERN, rezultă 10 % din valoarea construcţiei, adică o sumă care tinde spre DOUĂ MILIOANE USD. Să fii fost acesta preţul naivităţii şi al aşteptării răbdătoare manifestate de rectozaurul sărac şi cinstit?

Preţul construcţiei creştea astfel de la 300 USD/mp la 839 USD/mp, preţ ce nu a fost în final acceptat de URA şi s-a trecut la negocieri intense intre Constructor şi Universitate. S-a ajuns la un element de cost de 600 USD/mp, în condiţiile în care URA urma să primească un fond umanitar american de 29 milioane USD. Au fost incluse în costul construcţiei doar cheltuielile de administrare SUA (5,5 % din valoarea construcţiei) şi au fost scoase la vedere, în plus faţă de preţul construcţiei:

· Cheltuieli de audit financiar (7% din valoarea construcţiei);

· Cheltuieli legale (7%);

· Cheltuieli de consultanţă tehnică (3%);

· Cheltuieli administrative (3%);

· Comision extern (2,5%).

La toate acestea se mai adaugă o returnare de către URA a 25% din suma acordată de donatorul extern în perioada celor cinci ani de monitorizare. Directorul general al SC OMICRON CONSULTING SRL, domnul Pavel Marculeţ, dezvăluia substratul negocierilor într-o notificare adresată doamnei Mirela Barbu, Directorul General al SC “MB” EXPERT CONTABIL SRL.

Beneficiarul studiului de prefezabilitate invocat anterior a fost surprinzător Fundaţia Româno-Americană pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii, deşi Universitatea Româno-Americană avea personalitate juridică şi nu fusese înfiinţată de şi în cadrul Fundaţiei.

Fundaţia clanului Smedescu fusese înfiinţată în 1992, fiind înregistrată la Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi obţinând certificatul de înregistrare fiscală nr. 13441181 / 2000, adică după 8 ani de la înfiinţare. URA obţinuse deja certificatul de înregistrare fiscală nr. 9081408 / 1997, dar nu a fost aleasă drept contractant de către clan.

Cităm din descrierea proiectului:

“Având în vedere că activitatea universităţii se desfăşoară în spaţii închiriate, iar cererile de înscrieri la admitere la toate facultăţile şi formele de învăţământ sunt în creştere, conducerea Fundaţiei a hotărât construirea unui complex de învăţământ superior propriu, pe terenul cu suprafaţa de 9696 mp, amplasat pe Bdul Expoziţiei nr. 1B, sector 1, format din 3 corpuri, pe o suprafaţă desfăşurată construită de 47630 mp.”

Conform proiectului, hotelul-camin era asimilat la 2 stele, fiind format din subsol, parter şi 10 etaje. Subsolul cuprindea printre altele depozitele frigorifice pentru alimente, separatorul de grăsimi, spălătoria şi depozitele de rufe, parcajul subteran pentru 30 de autoturisme. La parter erau prevăzute salonul de frizerie-coafură şi bucătăria, etajul 1 găzduind restaurantul cu autoservire, bufetul şi patiseria-cofetărie, grupurile sanitare, inclusiv cabina pentru uzul persoanelor cu handicap fizic.

Studiul confirmă aşadar acuzaţiile aduse regimului Smedescu de către studenţii nemulţumiţi că în camere dimensionate pentru două persoane sunt cazaţi de fapt trei rezidenţi. Tot studenţii sunt cei care au dezvăluit GAZETEI DE BUCUREŞTI că le sunt impuse taxe şi suprataxe care nu figurează în contractul de studii şi în contractul de cazare şi care-i falimentează pe cei care nu provin din familii înstărite. Taxa anuală de studii a fost majorată unilateral, taxele pentru restanţe şi reexaminări sunt foarte mari, retehnologizarea se plăteşte cu 5-10 euro în fiecare an. “Căminiştii” sunt amendaţi abuziv foarte des, neprimind însă chitanţe, din care să reiasă motivaţia sancţionării şi suma plătită la “punga” patronului Smedescu. Nu am reuşit să identificăm măcar un student care să se afle în posesia contractului de studii, pentru că ambele exemplare semnate au rămas în posesia rectozaurului. Contractele de cazare sunt doar ştampilate, nepurtând nici o semnătură din partea URA, nici un număr de înregistrare, aşa încât este aproape imposibil să fie contestate abuzurile administraţiei. Se pare că Ion Smedescu este expert la acest capitol, pentru că în studenţie a administrat câteva cămine de la ASE şi ştie cât de profitabilă este această activitate.

Studiul de prefezabilitate explică şi “foamea” rectozaurului, deoarece conţine o prognoză a veniturilor şi cheltuielilor pe care le va genera proiectul pe o perioadă de 15 ani după punerea în funcţiune. Birurile nenumărate mai mult sau mai puţin camuflate şi legale sunt aşadar justificate şi premeditate. Estimarea veniturilor anuale din activitatea de învăţământ, dimensionată în 2000, conţine următoarele date:

Venituri din taxe şcolare:

· 5500 studenţi (curs zi) x 550 USD/an = 2,475 milioane USD

· 3000 studenţi (curs f.f.) x 450 USD/an = 1,350 milioane USD

· alte taxe şcolare (restanţe etc) = 0,150 milioane USD

Estimările veniturilor anuale din cămin-hotel şi cantină-restaurant adaugă date suplimentare edificatoare.

Închiriere camere la studenţi pe perioada şcolară:

· 126 camere de 2 paturi x 10 luni x 100 USD/lună = 0,126 milioane USD

Din exploatare cantină pentru studenţi învăţământ:

· 300 locuri x 300 zile x 2 USD/loc = 0,180 milioane USD

Cheltuielile pentru salarii prevăzute sunt următoarele:

· Cadre didactice: 228 x 340 USD/lună x 12 luni x 1,48 = 1,097 milioane USD

· Personal tehnic administrativ: 90 x 180 USD/lună x 12 luni x 1,48 = 0,287 milioane USD

· Personal de îngrijire: 25 x 85 USD/lună x 12 luni x 1,48 = 0,037 milioane USD

· Muncitori calificaţi: 20 x 110 USD/lună x 12 luni x 1,48 = 0,039 milioane USD

Secretara rectozaurului s-a transformat în purtătorul de cuvânt al URA şi a respins categoric orice tentativă a GAZETEI de a-i adresa întrebări rectorului Smedescu. Doamna în cauză a dorit să afle de unde provin datele şi documentele prezentate în seria de articole. Refuzată politicos, aceasta a devenit agresivă, acuzându-l pe semnatarul articolelor că este răuvoitor, bolnav psihic, pentru că ignoră faptul că toată lumea este mulţumită de regimul din universitate. Secretara guralivă a constatat cu satifacţie că, deşi s-au publicat acuzaţii grave la adresa rectorului, acestea nu au afectat cu nimic conducerea universităţii. S-a îndoit că cineva din cadrul ministerului sau al Ambasadei SUA ar băga în seamă GAZETA DE BUCUREŞTI. În final a explodat stupefiant: “Să nu mai sunaţi la URA!”.

Două săptămâni la rând, ministrul PD Mihail Hărdău a fost plecat mai mult peste hotare, considerând probabil că problemele învăţământului universitar rămân pe mâini mai competente şi că poate să activeze la Fără Frecvenţă în ceea ce priveşte prestaţia sa dâmboviţeană. Secretarul de stat Dumitru Miron a condus aşadar ministerul pe partea învăţământului universitar, dar nu a anunţat măsuri concrete şi radicale care să combată abuzurile unchiului său, rectorul Ion Smedescu. Sângele apă nu se face şi nepotul demnitar nu poate ignora faptul că este numărul 2 în fundaţia care “patronează” URA, fiind aşadar solidar cu acesta în angajarea răspunderii pentru deciziile luate. Conflictul de interese în cazul secretarului de stat este vizibil şi de pe Marte, însă miopia ministrului a devenit deja proverbială. Singura decizie bună luată de nepotul de la minister a vizat întocmirea unei liste cu rectorii aflaţi în ilegalitate de aproape doi ani şi faptul că ne-a anunţat că URA nu va mai primi diplome universitare pentru licenţiaţii săi.

Comunitatea academică de la URA aşteaptă de la demnitarul Miron “un gest de demnitate şi curaj”, care să se traducă printr-o retragere din universitate în semn de protest până la intrarea în legalitate a conducerii universităţii. Prof. Dumitru Miron are mai mult de două norme didactice la URA şi se plânge că este prost plătit pentru munca sa. Pe lângă faptul că deţine controlul asupra fundaţiei care patronează URA, nepotul rectozaurului este şi prorector al Academiei de Studii Economice. Secretarul de stat Dumitru Miron ne-a confirmat că rectorul Smedescu nu şi-a depus dosarul la minister după alegerile din 2004 pentru a fi confirmat în funcţie. Ministerul nu l-a somat pe tema asta până la momentul publicării articolelor din GAZETA DE BUCUREŞTI, deşi acesta a semnat de o manieră iresponsabilă în ultimii doi ani diplome cu antetul ministerului.

Prof. Dumitru Tudorache, “eminenţa cenuşie” a universităţii îşi gratulează studenţii cu apelativul “idioţi”, rezonând probabil cu colegul Miron care-i numeşte “limbrici” pe membrii comunităţii academice. Alungat din ASE în 1990 de studenţii care l-au judecat public în Aula Academiei şi l-au declarat vinovat în unanimitate, prof. Tudorache a lansat o ofertă de împăcare jurnalistului care şi-a băgat nasul în afacerile clanului Smedescu şi ale acoliţilor din cadrul URA.

“Dacă aţi veni şi aţi vorbi altfel cu domnul rector, cred că s-ar găsi posibilitatea de a începe o colaborare - după cum îl cunosc eu pe domnul rector - pe poziţii mai bune, mai conciliante. Nu cred că lucrurile stau aşa de rău între dumneavoastră şi conducerea URA. E bine să căutaţi soluţii de reluare a legăturilor cu universitatea noastră. Poate se găsesc soluţii pentru o colaborare cu URA. Nu putem găsi nişte formule de colaborare?”

Directorul Tudorache este bun prieten cu un alt director cu influenţă uriaşă asupra rectorului, fratele acestuia Dumitru (Moni) Smedescu. Agresivul Moni, fost miliţian si revoluţionar impostor, este considerat unanim cel mai mare duşman al URA, elementul moral care distruge universitatea, incultul care se ocupă de achiziţiile angajate fără aprobarea Biroului Senatului. Acuzaţii grave au fost aduse în ultima lună fraţilor Ion şi Moni Smedescu, vizând comisioane, şpăgi, trafic de influenţă, hărţuiri şi abuzuri sexuale, favoruri sexuale cerute subordonatelor, şantaj, falsificări de înscrisuri, înscenări, ilegalităţi grave şi diverse. GAZETA DE BUCUREŞTI le-a verificat şi va prezenta pe larg cititorilor săi concluziile anchetei în numerele următoare. “Numai un tâmpit poate să preia gestiunea de la Smedescu fără să facă un audit la URA!” este opinia unei surse de încredere din cadrul universităţii.

În numărul următor vom face lumină într-un scandal uriaş care poate afecta grav imaginea URA, acesta fiind deja anchetat de procurori şi făcând obiectul unui proces răsunător. Prof. Dan Drosu Şaguna, Preşedintele Curţii de Conturi, are un loc central în această afacere urâtă a construirii campusului universităţii. Cititorii noştri vor descoperi alte abuzuri ale clanului Smedescu şi ale “limbricilor” din anturaj, printre care se număra directorul economic Valerian Herescu şi “eminenţa cenuşie” Dumitru Tudorache. Nu în ultimul rând vă vom prezenta reacţia autorităţilor române şi americane cu privire la “opera” rectozaurului Ion Smedescu şi la marcarea pe 17 aprilie a trecerii celor 15 ani de la infiintarea Universităţii Romăno-Americane.