Pentru patronul Smedescu, studenţii nu sunt decât vacile sale de muls, iar cadrele didactice şi personalul administrativ reprezintă doar victimele capriciilor sale megalomane. De trei săptămâni spumegă de furie că investigaţia noastră jurnalistică demască impostura şi abuzurile sale şi face apel la membrii comunităţii academice să-l apere şi să astupe gura acuzatorilor din presă cu orice preţ.
Rectozaurul a preferat la început să adopte politica struţului, fidel devizei „câinii latră, ursul merge“, numai că de data asta nu i-a mai mers. Fiecare plăteşte pentru faptele sale mai devreme sau mai târziu şi nimeni nu scapă. A refuzat să dea vreo declaraţie, pretextând că nu-l cunoaşte pe semnatarul articolelor, dar încheind invariabil cu ameninţarea explicită: „Dacă nu te opreşti, vei plăti pentru asta!“.
Rectorul Smedescu le-a comunicat celor din conducerea URA că nu are de gând să se retragă şi că va părăsi universitatea doar pe targă. Indiferent de consecinţele refuzului său de a respecta legea!
Nepotul său, secretarul de stat Dumitru Miron, profesor la URA şi prim-vicepreşedinte al Fundaţiei care patronează universitatea, încearcă acum să scape de răspundere, acuzând practicile ceauşiste ale unchiului său şi afirmând că nu cunoaşte ilegalităţile comise de acesta.

„Limbricii cei mari“ de la URA

Până la finalul lui 2004, protecţia tov. Smedescu a fost asigurată de PSD, acesta fiind decorat de „Bunicuţa“ penală de la Palatul Cotroceni şi transformând Aula URA în tribuna „prinţişorului“ Victor Ponta.
Pentru că „sistemul ticăloşit“ este transpartinic, schimbarea de putere politică l-a adus pe cai şi mai mari pe dinozaurul în cauză. Fetele noului locatar de la Cotroceni au fost studente ale URA, beneficiind din plin de „serviciile“ rectorului. Ironia sorţii face însă ca mezina familiei prezidenţiale, fotomodelul PD Elena Băsescu, să fie trimisă gratuit timp de un an la specializare în SUA la Universitatea James Madison şi să primească la întoarcere o diplomă semnată de rectorul neconfirmat în funcţie. Un carton fără valoare, aşadar! Cu toate acestea, preşedintele Băsescu a devenit promotorul imaginii URA, fiind trecut pe site drept beneficiar al regimului Smedescu, deşi în 2004 nu era invitat la festivităţile universităţii, iar colaboratorii săi erau vânaţi prin universitate.
Ca să-şi imite şeful cu fidelitate, ministrul Administraţiei şi Internelor Vasile Blaga şi-a adus progenitura tot în ograda lui Smedescu, devenind unul dintre suporterii regimului sinistru. Rectorul a atins extazul atunci când consoarta ministrului a fost paraşutată în fruntea Direcţiei Juridic şi Control din Ministerul Educaţiei, deşi era inginer mecanic. Ştia că nici cuplul Ceauşescu nu avea vreo pregătire excepţională, ajungând totuşi să conducă o ţară. Spre dezastru! Directoarea Violett Blaga ar fi trebuit să pregătească ordinul de neconfirmare în funcţie pentru rectorul Smedescu şi să-i impună respectarea cadrului legal, dar a uitat să-şi facă datoria, deşi fiica sa este afectată de impostura rectozaurului. Însă este nevastă de ministru PD şi fata sa este moştenitoarea unei averi considerabile, aşa că nu mai are nevoie de o diplomă universitară validă.
PD (Traian Băsescu, Vasile Blaga), PSD (Ion Iliescu, Victor Ponta etc.), PNL (vicepreşedintele Dan Radu Ruşanu, fiind fostul subaltern al lui Ion Smedescu la CENTROCOOP), PC (nepotul Dumitru Miron, fiind secretar de stat în Ministerul Educaţiei), toate aceste partide nu erau suficiente pentru a asigura liniştea recto-zaurului.
A adăugat buchetului şi PRM, deoarece Olga, fiica parlamentarului Ilie Ilaşcu este studentă la URA şi face reclamă regimului Smedescu pe pagina web a universităţii.
Secretarul de stat Dumitru Miron, comentând şansele sale de a deveni rector şi succesor al unchiului său, spunea în interviul acordat ziarului nostru: „Mă vezi pe mine tronând peste toţi limbricii ăia de acolo care nu ştiu carte?“. Probabil că se referea la „limbricii“ aleşi pe sprânceană de Smedescu pentru a-l adula necondiţionat, în special cadre didactice şi personal administrativ. Şi la beizadelele premiate de părinţi pentru performanţa de a trece anul şi a lua diplome fără valoare, certificate de pseudo-intelectuali marca Ion Smedescu.
Studenţii de la URA nu sunt nici mai buni şi nici mai răi decât studenţii altor universităţi. Au fost atraşi de mirajul american, sperând pe bună dreptate că vor găsi standardele şi oportunităţile garantate de un nume atât de promiţător. Ei sunt cei care au finanţat dezvoltarea URA, construirea campusului, salariile personalului, toanele dictatoriale ale rectozaurului. Ei sunt clienţii universităţii, fiind însă jupuiţi de zeci de piei, prin impunerea de taxe şi suprataxe în contul cărora nu beneficiază de respectul cuvenit din partea celor care ar trebui să le asigure condiţii optime de reuşită şi, mai ales, obţinerea unei diplome recunoscute.

Cine patronează URA?

Legea nr. 274/2002 privind înfiinţarea Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, adoptată de Parlamentul României, are ca anexă Protocolul de predare-primire a patrimoniului dintre Fundaţia Româno-Americană pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii şi URA.
„Gazeta de Bucureşti“ a intrat în posesia actelor legalizate la notariat, care se află şi la dosarul legii de înfiinţare a universităţii. La 21 noiembrie 2001, notarul public Ciuhan Aurora Brăila i-a autentificat cetăţeanului Ion Smedescu, preşedintele Fundaţiei Româno-Americane pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii, nota pe care o prezentăm în facsimil şi din care reproducem următorul fragment: „Fundaţia Româno-Americană pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii, înfiinţată prin Hotărârea Judecătoriei Sector 1, Sentinţa Civilă nr. 34 din 22 ianuarie 1992 în cadrul căreia funcţionează Universitatea Româno-Americană, nu a avut şi nu are în patrimoniu bunuri mobile şi imobile care să deservească procesul de învăţământ al Universităţii Româno-Americane, (…) De menţionat că dl. Prof. univ. dr. Ronald Carrier, Rectorul Universităţii James Madison din SUA este Preşedintele de onoare al Fundaţiei, iar dl. Prof. univ. dr. Stephen Bowers de la aceeaşi Universitate, Directorul Institutului William Nelson din SUA, este Vicepreşedintele Fundaţiei“.
Pe pagina web oficială a URA (www.rau.ro) este postat discursul rectorului Smedescu rostit la deschiderea anului universitar 2004/2005, din care aflăm că „la 17 aprilie 1991, Judecătoria Sectorului 1 acordă personalitate juridică Universităţii Româno-Americane; la adunarea de constituire a Universităţii a fost prezentă şi Doamna Agatha Kuperman, ataşat cultural al SUA la Bucureşti“.
Din datele de mai sus rezultă că Universitatea s-a înfiinţat înaintea Fundaţiei, prima apărând la 17 aprilie 1991, iar a doua la 22 ianuarie 1992. Cum este posibil aşadar ca URA să fie patronată de Fundaţia condusă de acelaşi Ion Smedescu, înfiinţată ulterior?
Este straniu, dar rectozaurul era sigur că nimeni nu mai pune întrebări după atâţia ani. Şi totuşi...

A fost odată… în 1990…

Ceauşistul Smedescu a început să înţeleagă recent că nu exista crimă perfectă, că adevărul iese în cele din urmă la lumină mai devreme sau mai târziu.
În 1990, un grup de cetăţeni români a pus bazele SOCIETĂŢII DE ÎNFRĂŢIRE ROMÂNO-AMERICANE BUCUREŞTI, transformată ulterior în SOCIETATEA NAŢIONALĂ ROMÂNO-AMERICANĂ. Judecătoria Sector 1, prin încheierea din şedinţa desfăşurată la 7 decembrie 1990, dispunea, la cererea membrilor fondatori, modificarea privind denumirea societăţii în SOCIETATEA NAŢIONALĂ ROMÂNO-AMERICANĂ. Societatea în cau-ză era înfiinţată în temeiul Legii nr. 21/1924, fiind o organizaţie neguvernamentală. Preşedinte era ing. Mihai Moraru, iar printre membrii fondatori se numărau şi economiştii Gheorghe Sfetcu şi Ion Smedescu.
Procesul-verbal încheiat cu ocazia adunării generale a Societăţii Naţionale Româno-Americane, datat 11 ianuarie 1991, consemna că „se înfiinţează în municipiul Bucureşti UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ, care va funcţiona pe princi-piul «non profit». (…) Se aprobă de asemenea statutul de funcţionare al Universităţii“. Printre semnatarii documentului se afla şi prof. univ. dr. Ion Smedescu. Conform statutului URA, patrimoniul Universităţii este alcătuit din „suma depusă de întemeietori, din taxele de înscriere ale studenţilor stabilite de către Senat pentru fiecare an universitar, din veniturile aduse de întreprinderile anexe şi de cerceta-rea ştiinţifică, din taxele pentru cursuri postuniversitare şi pentru doctorat, din donaţii, din bursele acordate de persoane fizice şi juridice din ţară sau din străinătate, precum şi din alte surse de venituri“.
Acelaşi statut aprobat şi de tov. Ion Smedescu alături de ceilalţi 22 de membri, consfinţea că „Universitatea recunoaşte şi respectă studenţilor săi dreptul de a se organiza în vederea realizării în cele mai bune condiţii a intereselor lor legitime, direct legate de procesul de învăţământ. FORUL STUDENŢESC este organizaţia apolitică de tip profesional funcţionând pe baza unui statut propriu. Reprezentanţii studenţilor vor fi în mod obligatoriu studenţi cu rezultate bune la învăţătură şi cu conduită morală ireproşabilă“. Senzaţional! Studenţii URA aveau mai multe drepturi în 1991 decât au în anul de graţie 2006, iar democraţia era funcţională în urmă cu 15 ani!
Prin Sentinţa nr. 295 din 17 aprilie 1991 a Judecătoriei Sectorului 1, URA obţinea personalitate juridică drept organizaţie neguvernamentală. Încă din 11 februarie 1991, tov. Ion Smedescu fusese aprobat de membrii Societăţii Naţionale Româno-Americane ca rector al URA, la propunerea preşedintelui organizaţiei, ing. Mihai Moraru. La acea dată, rectorul Smedescu ocupa funcţia de vicepreşedinte al Societăţii, secretar general fiind Gheorghe Sfetcu. Preşedintele comisiei pe probleme de ştiinţă şi învăţământ şi membru al Societăţii era Iacob Cătoiu.
În noiembrie 1991, Societa-tea îşi schimba din nou numele, devenind Asociaţia de Prietenie Româno-Americană, prin Sen-tinţa nr. 2165 a Judecătoriei Sectorului 1.
În ianuarie 1992, într-un interviu acordat unui ziar central, rectorul Ion Smedescu declara: „Universitatea a luat fiinţă în baza hotărârii Consiliului de Administraţie al Societăţii Naţionale de prietenie Româno-Americane de la 11 ianuarie 1991, organizarea ei fiind avizată favorabil de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei la 28 martie 1991, dobândind personalitate juridică prin Hotărârea nr. 295 de la 17 aprilie 1991 a Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti. (…) Este o instituţie autonomă care nu are nici patroni, nici acţionari. (…) Ea a fost înfiinţată de Societatea Naţională Româno-Americană“.
Ce s-a întâmplat cu Societatea care a înfiinţat URA? Cum a ajuns Fundaţia rectozaurului Smedescu să i se substituie? A furat Ion Smedescu o întreagă universitate? Poate fi acuzat că a falsificat dosarele de autorizare şi de acreditarea ale URA? La aceste întrebări vom da răspunsuri în numerele viitoare ale „Gazetei de Bucureşti“.

Panică generalizată la vârful universităţii

Tov. Smedescu l-a potopit în cele din urmă telefonic cu ocări pe semnatarul articolelor, pierzându-şi total controlul şi manifestându-se nedemn pentru toptanul de titluri pe care şi le-a procurat. După aceea şi-a închis telefonul mobil definitiv, fiind imposibil de contactat pentru lămuriri. Secretara sa a refuzat să furnizeze numărul de fax, pentru a-i putea adresa o serie de întrebări pertinente şi utile definitivării investigaţiei jurnalistice.
Am apelat la purtătoarea de cuvânt şi responsabila cu gestionarea imaginii URA, prorectorul Mihaela Dinu. Aceasta a reacţionat şocant, aruncând sau închizând telefonul la auzul salutului adresat de jurnalist. Se pare că vocea soţului său a anunţat sec într-un final că doamna nu este prezentă, iar mesajele nu pot fi preluate, pentru că la capătul firului se află ...un vecin! No comment!
Prof. Dumitru Tudorache, eminenţa cenuşie din cadrul URA şi directorul Departamentului de Cursuri Postuniversitare şi de Masterat, a afirmat răspicat că ţine la rectozaurul Smedescu şi că totul este legal la URA. Întrebat dacă ştie legislaţia în vigoare, răspunsul dat a fost halucinant: Senatul l-a ales pe octogenarul rector, aşa că totul este legal! A cerut însă cu voce mieroasă să nu fie implicat în scandal, negând că ar avea vreo influenţă asupra rectozaurului şi afirmând că duşmanii săi l-au acreditat astfel. Adevărul este că tov. Tudorache are statut de „inchizitor“ la URA, executând la ordin pe cei care pun în pericol hegemonia tov. Smedescu. Predând la mai multe universităţi, alungat în 1990 de la ASE după ce a scăpat cu greu de linşajul studenţilor, cu o carieră controversată, prof. Tudorache a ajuns călăul preferat al rectozaurului, fiind implicat în multe blestemăţii ordonate de la Cabinetul nr. 1.
În numărul de săptămâna viitoare vom continua să publicăm rezultatele acestei investigaţii jurnalistice fără precedent în mediul academic, prezentându-vă ororile regimului Smedescu de la URA. Regretăm că studenţii de acolo nu mai pot accesa site-ul www.gazetadebucuresti.ro aceştia semnalând redacţiei noastre că cenzura este la cote paroxistice în cadrul Universităţii Româno-Americane. Sunt însă ultimele zbateri ale rectozaurului Smedescu, confruntat cu o revoluţie veritabilă: REVOLUŢIA STUDENŢILOR! URA va deter-mina astfel deparazitarea întregului mediu academic, contribuind la extincţia rectozaurilor!

Bogdan Drăghici

http://www.gazetadebucuresti.ro/fullnews.php?ID=424
Data aparitiei: 2006-03-27