În 1990 a înfiinţat Fundaţia Româno-Americană pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii, în cadrul căreia a creat Universitatea Româno-Americană (URA). Incredibil! Cel care luptase aprig cu capitalismul şi imperialismul americane devenea fondatorul unei universităţi care avea drept scop „promovarea valorilor educaţionale ale învăţământului superior american, pe fondul bogatelor tradiţii ale învăţământului românesc“.
Mesajul oficial al conducerii Universităţii Româno-Americane din Bucureşti sună triumfalist: „În 1991 a luat fiinţă, la Bucureşti, Universitatea Româno-Americană, având drept scop promovarea valorilor educaţionale ale învăţământului superior american şi european, pe fondul bogatelor tradiţii ale învăţământului românesc, recunoscut pe plan inter-naţional. Participanţii la Conferinţa Internaţională a Rectorilor Universităţilor şi Colegiilor Americane, ce a avut loc la Cairo, în aprilie 1996, conferinţă la care a participat şi Rectorul Universităţii Româno-Americane, au remarcat că Universitatea Româno-Americană este prima universitate de acest fel din Europa Centrală şi de Est“.
Fondatorul şi Rectorul Universităţii este profesorul universitar doctor Ion Smedescu, membru al Academiei Americane de Ştiinţe din New York, Preşedintele Fundaţiei Româno-Americane pentru Promovarea Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii. Domnia sa este membru al Consiliului Naţional al Asociaţiei Generale a Econo-miştilor din România şi director general adjunct al Centrului Internaţional de Biografii din Cambridge. A fost declarat de Institutul American de Biografii din SUA „Omul Anului 2001“, „Omul Anu-lui 2002“ şi „Omul Anului 2003“; acelaşi institut i-a acordat „Medalia de Onoare Americană“. De asemenea, a fost distins cu „Medalia de aur a Academiei de Ştiinţe a Braziliei“. În ianuarie 2004, Preşedintele României Ion Iliescu, apreciind contribuţia deosebită la promovarea şi dezvoltarea învăţământului românesc şi întreaga sa activitate didactică şi de cercetare i-a conferit profesorului univ. dr. Smedescu, prin Decret Prezidenţial, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în gradul de Cavaler“.

Cultul personalităţii şi campanie pro-PSD

Cei care au trecut pe la URA nu îşi mai amintesc când au început să apară în spaţiul universitar poze, tablouri, panouri înfăţişând demnitari PSD în vizită la Universitatea Româno-Americană. Senzaţia întoarcerii în timp la practicile epocii comuniste a fost însă tot mai accentuată. Totul a culminat cu instalarea în toată universitatea, inclusiv în sălile de curs, a tablourilor care îl înfăţişau pe rectorul-fondator Smedescu în momentul decorării la Palatul Cotroceni. Cultul personalităţii atingea deja cote incredibile în plină consolidare a unei democraţii de inspiraţie, totuşi, europeană.
Frontispiciul Universităţii a fost „îmbogăţit“, chiar deasupra intrării oficiale, cu o menţiune de importanţă „istorică“: RECTOR-FONDATOR PROF. UNIV. DR. ION SMEDESCU. Cu litere uriaşe, pentru veşnică pomenire!
Demersurile rectorului au sfidat însă tot mai mult şi Legea învăţământului şi, la un moment dat, chiar legile electorale, deoarece acestea interzic politizarea spaţiului universitar. Totul a culminat cu găzduirea de către universitate, cu aprobarea conducătorului absolut, a unei acţiuni de partid, organizată de Tineretul Social-Democrat. A fost doar începutul unei promovări agresive a imaginii PSD, amfitrionul fiind mereu Victor Ponta, lector universitar în cadrul universităţii.
Au fost puse la dispoziţia PSD-ului nu doar Aula universităţii, dar au fost aduşi în sală studenţii, totul pe considerentul că URA este o societate privată şi „patronul“ poate să facă tot ce doreşte în perimetrul societăţii. Nimic mai fals şi mai ilegal, cu impact devastator asupra imaginii universităţii.
„În data de 2 iunie 2004 preşedintele României, domnul ION ILIESCU, a vizitat campusul Universităţii Româno-Americane cu prilejul unui eveniment organizat de «Clubul Tineretului Social-Democrat» şi intitulat «Dialog Politic Între Generaţii».
Cu acest prilej, înainte de deschiderea dezbaterilor patronate chiar de preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu s-a întâlnit cu Rectorul Profesor Doctor Ion Smedescu şi cu Senatul Universităţii Româno-Americane.“

Plenare de tip comunist în Aula URA

Ilegalităţile, abuzurile puse la cale de conducerea universităţii sunt numeroase. Unele vizează studenţii, altele cadrele didactice şi nu sunt puţine şi cele care au apărut în relaţia cu autorităţile administraţiei publice. Contractele încheiate de angajaţi cu universitatea sunt comunicate în copie, pentru că – declară cei de la Personal – rectorul nu semnează decât un singur exemplar. Concediile de muncă sunt diminuate abuziv fără consultarea angajaţilor şi aprobarea de către aceştia a deciziilor respective. Cadrele didactice sunt umilite de rectorul universităţii în cadrul şedinţelor de Senat organizate, demnitatea acestora fiind terfelită după bunul plac al „patronului“. Salariile sunt mizerabile prin raportare la stresul pe care îl resimt angajaţii, iar condiţiile contractuale „negociate“ cu aceştia sunt înrobitoare, transformându-i în sclavi ai mileniului trei.
Comunitatea academică, marea majoritate a acesteia, îşi doreşte în primul rând democratizarea universităţii şi eliminarea abuzurilor comise de unii manageri asupra studenţilor sau a profesorilor, principalul autor al practicilor ciudate sau ilegale fiind chiar rectorul Ion Smedescu. Dreptul la opinie este practic suprimat, pagina web rămânând rapid fără forum şi chat, pentru ca opiniile critice ale studenţilor să nu mai treacă dincolo de fortăreaţa universitară.
Unul dintre cei mai detestaţi este fratele rectorului, fostul miliţian Moni Smedescu, care ocupă în organigrama universităţii o funcţie de director.

Acreditarea URA este în pericol

Prof. Smedescu a fost ales în 2004 rector pentru al treilea mandat, deşi avea o vârstă matusalemică pentru această funcţie. Studenţii şi profesorii nu ştiu exact vârsta acestuia, pariurile fiind însă făcute pentru vârste între 80 şi 85 de ani. Printre rectorii care au dat mari bătăi de cap conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării se află şi „nemuritorul“ Ion Smedescu.
„Alegerea acestor profesori în funcţia de rector nu a fost re-cunoscută de către Ministerul Educaţiei, ei având peste 70 de ani, depăşind vârsta legală de pensionare care este de 65 de ani“, spune Ion Ciucă, director pe învăţământul universitar în cadrul Ministerului Educaţiei.
„Anul trecut au absolvit aproximativ 15.000 de studenţi la aceste universităţi. Chiar dacă universităţile sunt acreditate, diplomele de absolvire au o problemă, şi anume nu au acoperire, fiind semnate de aceşti rectori. Ministrul Educaţiei nu recunoaşte rectorii care semnează acele diplome. Oricine poate să-i facă rău unui absolvent, punând la îndoială aceste diplome“, afirmă directorul Ion Ciucă. Atât Ministerul Educaţiei, cât şi Consiliul Naţional pentru Evaluare şi Acreditare Academică (CNEAA) au trimis notificări rectorilor pentru a intra în legalitate.
„Nu au luat în considerare notificările noastre şi toţi au intentat procese. Dar legea este una pentru toţi, nu se face nici o deosebire: după 70 de ani trebuie să se pensioneze“, spune Ioan Mihăilescu, preşedintele CNEAA.
Una dintre măsurile pe care oficialii o pot lua ca să-i facă pe rectori să respecte legea este de a retrage acreditarea universităţilor cu probleme. „Legea nr. 88 prevede retragerea acreditării, până când intră în vigoare nouă lege a calităţii“, spune fostul ministru al Educaţiei, Alexandru Athanasiu. Un alt fost ministru, Ecaterina Andronescu, actualmente parlamentar, spune altceva: „Ministerul Educaţiei nu este în măsură să retragă acreditarea. În măsura în care legea nu este respectată, rectorul poate fi tras la răspundere doar de cei afectaţi direct, adică studenţii, părinţii sau cadrele didactice pot să-l dea în judecată“. Ion Ciucă, directorul din MEdC, întrevede şi el posibilitatea retragerii acreditării. „Se poate retrage acreditarea dacă aceste universităţi nu intră în legalitate. Noi putem doar să ne sesizăm în legătură cu această problemă şi putem propune re-tragerea acreditării“, spune directorul Ion Ciucă.

Smedescu are galoane cumpărate şi proptele înalte

Rectorul Smedescu este director general adjunct al Centrului Internaţional de Biografii din Cambridge. A fost declarat de Institutul American de Biografii din SUA „Omul Anului 2001“, „Omul Anului 2002“ şi „Omul Anului 2003“; acelaşi institut i-a acordat „Medalia de Onoare Americană“.
Nicolae Ceauşescu îşi cumpăra tot felul de titluri, decoraţii şi galoane din lumea întreagă. Le plătea fie cash, fie cu diverse contracte mai mult sau mai puţin păguboase pentru statul român. Până şi Regina Elisabeta II l-a plimbat cu caleaşca de dragul unor profituri substanţiale pentru Regat.
Ca o veritabilă clonă a „Împuşcatului“, tov. Smedescu are aceleaşi reflexe şi crede cu tot sufletul că este „Luceafărul“ învăţământului românesc şi nu numai. Institutul American de Biografii din SUA (American Biographical Institut) vinde o sumedenie de diplome de onoare: Omul anului, Femeia anului etc. Oricine poate comanda un asemenea titlu, specificând şi dacă doreşte să-i fie trimisă laminat şi înrămat. Diploma nelaminată costă 250 USD, iar cea laminată ajunge la 395 USD. Se poate plăti şi cu cardul, serviciul fiind asigurat cu promptitudine. Aşa a ajuns ditamai rectorul Smedescu să deţină nu mai puţin de trei titluri „Omul anului“ în perioada 2001-2003, deşi e posibil să-şi fi completat colecţia între timp. Menţionăm că un titlu similar a primit şi marele politician mioritic CV Tudor, probabil că în aceeaşi perioadă, pentru că România furnizează lumii multe asemenea „genii contracost“.
Tov. Smedescu este şi directorul general adjunct al Centrului International de Biografii din Cambridge. Alt SRL cu clientelă megalomană! Vă prezentăm titlurile scoase la vânzare de „ilustrul“ stabiliment, netraducându-le în limba română pentru a suna şi mai pompos: 2000 Outstanding Scholars of the 21st Century, 2000 Outstanding Intellectuals of the 21st Century, One Thousand Great Intellectuals, International Man of the Year, Five Houndred Founders of the 21st Century, 2000 Outstanding Academics of the 21st Century. Probabil că cei din conducerea Centrului britanic sunt automat membri ai cluburilor selecte enumerate mai sus. Cât de profitabilă este o asemenea activitate putem afla doar din declaraţia de avere a rectorului Smedescu. Aceasta este însă clasificată mai bine decât secretele NATO.
Până la alegerile câştigate de preşedintele Băsescu, acesta era persona non-grata la evenimentele cu ştaif ale URA, cu toate că era totuşi primarul general al Capitalei şi avea două fete licenţiate la şcoala româno-americană condusă de Smedescu. De anul trecut însă, rectorul se laudă peste tot cu cele două „enoriaşe“ ale sale din familia prezidenţială. Se pare că schimbarea de ştafetă de la Cotroceni nu a diminuat cu nimic influenţa nefastă a fostului tovarăş din epoca Ceauşescu. Imunitatea conferită de apartenenţa la „sistemul ticăloşit“ este excepţională.
Realegerea sa multiplă în funcţia de rector a fost justificată şocant într-un comunicat de presă emis după istoricul eveniment. Se spunea acolo că prof. Smedescu a fost reales pentru că este singurul garant al returnării creditelor angajate de URA, valoarea acestora fiind uriaşă. Datele complete privind afacerile profitabile şi mai puţin profitabile ale URA sunt deţinute exclusiv de rectorul-fondator, fiind destul de probabilă apariţia unor surprize de proporţii în momentul în care acesta va pierde controlul asupra universităţii. Dar despre acest subiect vom reveni într-un număr viitor al Gazetei de Bucureşti, împreună cu alte picanterii din viaţa unei universităţi care arborează drapelul american, pe post de momeală pentru naivi şi neinformaţi.
„La şedinţa în care Prof. univ. dr. Ion Smedescu a anunţat înfiinţarea Universităţii Româno-Americane, în prezenţa mass-media şi a doamnei Agata Koo-perman, ataşat cultural al Ambasadei SUA din Bucureşti, doamna Kooperman a fost de acord cu înfiinţarea şi denumirea Universităţii, recomandând o serie de universităţi din SUA pentru a fi contactate şi pentru a stabili relaţii de cooperare. S-a pornit de la faptul că în Statele Unite ale Americii învăţământul superior are ca suport modelul general de comportament al societăţii americane bazat pe organizarea eficientă a activităţii, simţul perseverent al datoriei, cultivarea sentimentului muncii, respectul de sine şi faţă de ceilalţi, spiritul onest al competiţiei întreţinut de-a lungul întregii vieţi, întrecerea cu toţi ceilalţi şi în primul rând cu sine însuşi“. Aşa îşi justifică rectorul Smedescu susţinerea americană a proiectului său academic, transformat într-un SRL al „patronului“ iluminat. Ironia sorţii face că valorile democratice americane să fie terfelite tocmai de acela care s-a luptat o viaţă cu hidra imperialistă şi capitalistă, amuzându-se probabil teribil din cauza situaţiei inedite şi profitabile în care se găseşte în anul de graţie 2006.

Opiniile studenţilor

„Când am ales URA în defavoarea ASE-ului (intrasem şi acolo la Comerţ) am zis că poate colaborarea cu americanii va aduce un plus de corectitudine. Se pare însă că aceşti oameni sunt aceiaşi lupi, dar cu altă blană. Sincer să fiu facultatea asta nu va scoate curând un om pregătit cu adevărat, ci un om puţin mai informat. Examenele se trec bătând din palme. Cred că banul dictează totul. Păcat, mare păcat!“, declară S.V., un student în an terminal.
„Ce părere aveţi de intrarea din universitate, despre ceea ce s-a pus sus? Chiar era necesar să apară numele «fondatorului»? Mie nu numai că mi se pare o chestie comunistă, dar şi morbidă pe deasupra. Asta se pune după ce persoana nu mai este. Să lase locul cuiva mai plin de viaţă. Rechinii ăştia comunişti! E greu de reformat că e plin de PSD-işti“, răbufneşte studenta C.N., oripilată de cultul personalităţii tovarăşului Smedescu.
„Dacă ar fi aşa de ocupată universitatea de sufletele noastre, de ce nu se ocupă de practica noastră? Sunt anul 3 şi habar nu am cum arată un travel check, incasso etc... Mult prea multă teorie şi foarte puţină practică. Exact ca în România de altfel: multă politică şi muncă zero“, spune un student pe forumul construit de studenţii nemulţumiţi de restrângerea unor libertăţi cetăţeneşti fundamentale.
„Am citit... şi nu e deloc de bine. Ce naiba fac dacă mă duc să mă angajez undeva după ce termin facultatea şi îmi iau licenţa şi ăla îmi dă în nas cu licenţa şi îmi zice că nu e bună?!? Ce fac în momentul ăla? Mă duc şi îl calc pe Smedescu pe cap?!? Ar trebui să lase pe altcineva, mai tânăr la conducere, chiar dacă tot Smedescu o să tragă sforile din spatele cortinei. Dacă o să mi se întâmple aşa ceva, atunci… SMEDESCU, WATCH OUT!!!!“, explodează un alt „enoriaş“ al URA, la aflarea veştii că s-ar putea să primească doar un carton fără valoare la terminarea facultăţii.

Bogdan Drăghici

http://www.gazetadebucuresti.ro/fullnews.php?ID=302
Data aparitiei: 2006-03-06