Fraţii Smedescu nu au scrupule, eliminând de-a lungul timpului din anturajul lor chiar şi pe cei mai devotaţi colaboratori, pentru a-şi instaura şi a-şi conserva dictatura absolută. „A călca pe cadavre“ nu este chiar o simplă figură de stil pentru cei doi, mezinul Moni Smedescu lansând ameninţări cu moartea de câte ori se simte încolţit. Activitatea de miliţian de tip Garcea violent şi-a pus amprenta pe „personalitatea“ fostului colonel, care a ratat de puţin şansa nemeritată de a deveni general al Poliţiei Române după Decembrie 1989.

Fostul activist comunist este vajnic revoluţionar anticeauşist

Tov. Ion Smedescu, fostul secretar general al CENTROCOOP din era ceauşistă, a avut rang de demnitar în epoca de tristă amintire. Cu o dorinţă teribilă de a parveni cu orice preţ, activistul comunist Smedescu a suferit un şoc teribil când funcţia sa de secretar general a fost desfiinţată prin 1980. Un tovarăş i-a semnalat lui Nicolae Ceauşescu că erau prea mulţi secretari generali în sectorul public şi asta ştirbea din prestigiul funcţiei de secretar general al PCR, poziţie ocupată de dictator. Astfel s-a decis eliminarea „concurenţei“, pentru a se asigura unicitatea „Preaiubitului“ Conducător, printre păgubaşi fiind şi oportunistul Smedescu.
Ion Smedescu a continuat însă să ocupe o funcţie importantă în cadrul CENTROCOOP, avându-l drept subordonat pe actualul lider liberal Dan Radu Ruşanu. Se pare că relaţia a rămas foarte apropiată, Smedescu putând miza pe protecţia liberală în caz de forţă majoră. Liberalul Ruşanu are de curând probleme mari, fiind anchetat de procurori pentru nişte „scamatorii“ intrate sub incidenţa legii penale.
În 1990, tov. Smedescu se transforma incredibil într-un revoluţionar cu patalama. Reiese aşadar că-i datoram „revoluţionarului“ Smedescu nu doar edificarea comunismului şi ceauşismului, ci şi torpilarea acestora în Revoluţia din 1989. În scriptele guvernamentale ale Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (www.sspr.ro ) se află nu mai puţin de trei revoluţionari Smedescu, toţi fiind colegi în cadrul organizaţiei L.N.L.V.R.D. ’89 C.E.M. – BUCUREŞTI.

Nume şi prenume: SMEDESCU DUMITRU
DATA NAŞTERII: 30/05/ 1937 NUMĂR CERTIFICAT: 12238
CALITATE: Fapte Deosebite LOC NAŞTERE: CERNIŞOARA-V
ASOCIAŢIA CURENTĂ: L.N.L.V.R.D. ’89 C.E.M. – BUCUREŞTI

Nume şi prenume: SMEDESCU IOAN
DATA NAŞTERII: 03/09/ 1954 NUMĂR CERTIFICAT: 6726
CALITATE: Fapte Deosebite LOC NAŞTERE: OLT
ASOCIAŢIA CURENTĂ: L.N.L.V.R.D. ’89 C.E.M. – BUCUREŞTI

Nume şi prenume: SMEDESCU ION
DATA NAŞTERII: 16/10/ 1934 NUMĂR CERTIFICAT: 1316
CALITATE: Fapte Deosebite LOC NAŞTERE: VÂLCEA
ASOCIAŢIA CURENTĂ: L.N.L.V.R.D. ’89 C.E.M. – BUCUREŞTI

Surprinde însă pe lângă deţinerea unei calităţi nemeritate şi data naşterii „revolutionarului“ Smedescu: 16 octombrie 1934!!! Nu este data reală, acesta fiind născut cu 10 ani mai devreme. A avut rectorul Smedescu două acte de identitate, cu date de naştere diferite, pentru a părea mai tânăr în acte? Am încercat să verificăm dosarul de revoluţionar al tov. Smedescu, dar ne-am lovit de refuzul categoric al secretarului de stat Petrişor Morar. Acesta este păţit deja din cauza transparenţei pe care a asigurat-o în cazul imposturii dovedite pentru „revoluţionara“ soacră a liderului PSD Mircea Geoană.
Demnitarul revoluţionar Morar nu mai doreşte să facă valuri, înţelegând că poate să rămână fără funcţie, dacă marii impostori vor fi aduşi în faţa Justiţiei române şi vor fi obligaţi să returneze tot ce au primit fraudulos ca falşi revoluţionari: terenuri, spaţii comerciale, scutiri de impozit, apartamente, credite subvenţionate, transport gratuit, locuri de veci etc. Investigaţia „Gazetei de Bucureşti“ va încerca să evidenţieze „actele de vitejie“ ale tov. Smedescu şi drepturile fructificate pe baza certificatului de luptător pentru Victoria Revoluţiei.
Am descoperit însă cu această ocazie şi declaraţia de avere depusă de secretarul de stat revoluţionar. Stupefiantă! Vă invităm să vă minunaţi lecturând o declaraţie de avere a unui revoluţionar care a prosperat enorm după Decembrie 1989, fiind cu siguranţă un om de afaceri talentat. () Demnitarul timişorean Morar a declarat 8 terenuri agricole cu o suprafaţă de peste 110 ha, 8 terenuri intravilane cu o suprafaţă de circa 2 ha, la care se adaugă 9 apartamente, 3 case de locuit, o casă de vacanţă, o vilă în construcţie şi un spaţiu comercial, toate acestea depăşind O MIE de mp. Conturile bancare şi firmele pe care le controlează vin să completeze o avere de top printre demnitarii actuali, ocupând un loc fruntaş în panoplia guvernanţilor din ograda Partidului Democrat.

URA nu e societate de binefacere pentru studenţi

„Sunt un fost cadru didactic la URA şi am plecat pentru că eram scârbit de practicile de acolo. Am adus un curs la URA cu recunoaştere internaţională şi cu diplome pe care studenţii le puteau obţine la absolvire. Eram tare încântat că pot să le ofer studenţilor mei această variantă gratui-tă, care să-i ajute la o angajare ulterioară. Am făcut o notă internă şi Rectorul Smedescu a scris sec: «Ce?! Suntem societate de binefacere?!» Acesta dorea impunerea unei taxe pentru cei care doreau să participe. Eu ve-neam cu curs, formator şi diplome cu recunoaştere internaţională GRATUITE, iar Rectorul Smedescu era preocupat de cât să ceară pentru asta. Şi cursul era al unei prestigioase firme... AMERICANE! Cred că orice comentariu e de prisos. E păcat ca profesorii să suporte toată sudalma şi să nu se cunoască adevărul şi din partea cadrelor didactice. An-gajaţii URA au prevederi contractuale foarte dezavantajoase şi, în caz că pleacă, trebuie să aducă bani de acasă ca să plătească pentru «formarea profesională» asigurată de URA. Vă îndemn să nu ezitaţi şi să spuneţi lucrurilor pe nume şi să încercaţi să schimbaţi ceva. E numai în interesul membrilor comunităţii academice!“
Fostul cadru didactic nu este singura victimă a rectorului Smedescu. Toţi cei care au avut în trecut curajul să-şi exprime opi-niile au plătit scump. Înscenări, execuţii publice, discreditări, ameninţări, toate acestea fac parte din „arsenalul“ tovarăşului rector, folosit cu succes de acesta şi în epoca ceauşistă.

Studenţii se revoltă şi denunţă abuzurile managerilor

„Gazeta de Bucureşti“ nu şi-a propus să discrediteze Universitatea Româno-Americană, ci să tragă un semnal de alarmă, să prezinte o realitate tot mai îngrijorătoare pentru soarta unei uni-versităţi de talie mare, care ar trebui să devină un etalon pentru învăţământul superior românesc. Discreditarea URA este pusă în operă de fapt chiar de către rectorul Smedescu şi de către anturajul obedient care încurajează megalomania fostului activist comunist devenit peste noapte revoluţionar anticeauşist şi pro-american fervent.
„Pe lângă faptul că URA este condusă de nişte, să recunoaştem, comunişti, avem şi o mare problemă cu preţurile. În special pentru cei care trăiesc în căminul URA. Administraţia căminului e de toată jena, ni se cer 50.000 de lei/lună pentru un amărât de radio din piaţă, accesul la internet e 700.000 de lei/lună, iar orice frigider sau ceva mai mare se taxează cu 250.000 de lei/lună. Dacă vrei să nu mori de foame, ai putea merge la cantină. Problema e că o masă e de 110.000 de lei/zi, aşa cum e stipulat în contract. Practic plătim 2.900.000 de lei/ lună pentru masă. Şi când o bucată de carne e pe la 45.000 de lei, înseamnă că studentul URA poate mânca doar o dată/zi. Şi în restul timpului ce face?! Acum aproximativ o săptămână s-au strâns nişte semnături în cămin, o mică revoltă împotriva sistemului, ca să zic aşa, iar patru reprezentanţi ai studenţilor din cămin au fost primiţi în vizită la rector pentru a expune problema preţurilor. Când acesta i-a poftit în birou, prima lui întrebare a fost: «Voi sunteţi cei patru care vreţi să fiţi daţi afară din URA?» Unul dintre studenţi, după multe discuţii, a scăpat o remarcă rectorului: «Dar ce e aici, regim comunist?» iar răspunsul domnului rector a fost că «DA». Un indiciu ar fi şi pozele cu domnul Iliescu din biroul rectorului. Problema preţurilor nu s-a rezolvat, o lună de stat în cămin ajungând pe la 6.200.000 de lei, care reprezintă chiria şi masa. Acea masă cu care nu putem supravieţui o lună întreagă. Deci dacă ar fi să ne gândim practic, cam 8.000.000 de lei ar fi de ajuns pentru masă şi cazare. Mai adăugăm şi unele utilităţi şi fără bani de buzunar plătim cam 10 milioane de lei. Aviz amatorilor de URA! Dacă vă permiteţi să daţi 15 milioane pe lună plus taxa anuală, welcome! Ei vor fi foarte bucuroşi să vă înghită banii!“. Aşa descrie un boboc căminist din anul I „binefacerile“ regimului Smedescu.
„Taxa de şcolarizare este normală, nu mi se pare mare în comparaţie cu alte universităţi, dar bineînţeles că există şi aici mici chichiţe. În fiecare an se plăteşte o taxă de (re)tehnologizare (5 euro/student, respectiv 10 euro/student la Facultatea de informatică). Dacă stăm să facem un calcul elementar, la câţi studenţi sunt în universitatea asta ar ieşi o sumă fabuloasă pentru «(re)tehnologizare»“, bani pe care eu sincer nu i-am văzut investiţi în ceva concret. Despre campus.... pfuai!!! Aici e dezastru! Este o dictatură autoritară a administratorului, deja celebrul SAM, un om care nu ştiu unde a fost crescut, probabil în grajdul cu vite. Se crede stăpân peste tot ce înseamnă Campusul URA; nu se oboseşte nici măcar să bată la uşa camerei tale, va intra nestingherit! Preţurile sunt astronomice pentru condiţiile oferite şi aici vreau să fac o paranteză... Cică ar fi «cămin-hotel»... cel puţin aşa se spunea şi cred că se mai spune şi în continuare... Păi bine, fraţilor! La ce hotel plăteşti curent în funcţie de electronicele din cameră? La ce hotel nu-ţi mai merg lifturile după o anumită oră sau ai pene de curent din considerente de economie? La ce hotel îţi schimbi singur becul dacă se arde? La taxa care se plăteşte pentru o cameră de cămin (70/80 de euro/lună de persoană!!!) mi se pare aberant să mai impui şi alte taxe. În plus, viaţa de cămin lasă un pic de dorit, în sensul în că orele de vizitare sunt limtate şi după ora 22.00 ar trebui să fie linişte… mormânt (chiar dacă nu este aşa). Parcă-ar fi la mănăstire! Iar internetul este 17 euro/ lună??? Să fim serioşi!!! Cantina, deşi arată ea cum arată, la preţurile alea mai bine te duci şi mă-nânci la un restaurant că ajungi mai ieftin şi mai sătul! A fost sesizat şi OPC-ul din câte ştiu eu în câteva ocazii, dar, cum corupţie există peste tot, cantina URA a fost informată de aceste controale şi bineînţeles că au fost pregătiţi cum se cuvine pentru acestea. În decurs de un an valoarea manualelor pe care ar trebui să le aibă un student de la URA se ridică la aproximativ încă 100 de euro pe lângă taxa iniţială, dacă nu mai mult. Adevărul e că unele nu eşti obligat să le cumperi, dar asta depinde de profesor, că la unii, dacă nu ai cumpărat manualul, nu iei examenul oricâtă materie ai şti! Totuşi, după cum am mai spus, nu toate sunt obli-gatorii, iar manulalele costă bani peste tot, indiferent de editura care le editează. Frig tare azi în universitate. De fapt, cred că numai în sălile de curs, că la mai mari în birouri nu cred că era la fel. Economiile astea de genul fără lumini aprinse, căldură mai puţină şi oprirea lifturilor nemulţumesc pe toată lumea, studenţi şi profesori.“, declară un alt „enoriaş“ al URA, căzut în capcana căminului-hotel.
„Sunt în anul I şi vreau să zic că la URA este de fapt sediu SRI; de la o banală femeie de serviciu şi până la rector, toţi par a fi nişte oameni ai Securităţii, nu mai zic de administratorul Căminului, «SAM» şi cei 3 căţei ai acestuia, adică şefii de cămin, care te storc de bani, amenzi peste amenzi, cea mai mică fiind 25 de euro, plus pagube la mobilier care nu există (ex. saltelele sunt de 3-4 ani şi ei îţi taxează ca pagubă de uzură şi ele nu sunt înlocuite) Unde se duc banii??? Nu ştiu, cred că la Sam şi la Smedescu. Mai dăm 90 de euro pentru un fond de rulaj pe care nu îl primim înapoi. Ţin să întreb: ce atitudine are statul în treaba asta? Uitasem că trăim în România! La URA mai sunt profi destul de ok, dar alţii sunt degeaba. Vreau să felicit «Gazeta» şi cred că libertatea presei ne ajută, că văd că numai ea e baza în ţara asta. Vă mulţumesc din tot sufletul că aţi deschis acest subiect despre URA“, enumeră un student multiplele taxe impuse mai mult sau mai puţin oficial în campus.
Practicile securiştilor din era ceauşistă sunt încă prezente şi sunt condamnate de un student revoltat.
„Mulţumesc «Gazetei» şi vreau să zic că la URA se plăteşte TOT, până şi apa care o consumăm şi ar mai fi ceva: studenţii din cămin sunt dezavantajaţi. Spre exemplu administratorul întreabă fără bun-simţ chestii personale, cum ar fi câţi bani ai la tine, ce sunt părinţii tăi, dacă e adevărat că ai atâta avere, chestii personale care nu ar trebui spuse şi nu mai zic foarte multe ilegalităţi, chiar foarte multe. Sta-tul nu face nimic, un control de la minister sau protecţia consumatorului însoţiţi de presă fiind ideal, ca să vadă şi ei ce este aici“.
„Eu sunt dintre cei care merg frecvent la cursuri şi nu-mi amintesc de când nu l-am mai văzut la faţă pe rector. Oare mai este în viaţă sau l-au împăiat acoliţii şi-l ţin cu proptele acolo ca să fie cineva în funcţie? Dacă mai este în viaţă, eu unul mă cam îndoiesc că bătrânelul mai face diferenţa între stânga şi dreapta. Fraţilor, oare chiar am ajuns aşa de rău ca să ne conducă o mumie? Oare nu putem şi noi să ne strângem în faţă la URA şi să chemăm televiziunile ca să le arătăm că aşa nu se mai poate? Parcă s-a mutat Cimitirul Bellu la URA. Eu propun să-i spunem Mausoleul URA. Dacă e să fim serioşi, avem numai dinozauri la cursuri. Probabil că tine-rii sunt mai greu de fraierit ca să stea în învăţământ. Scrieţi, fraţilor, şi alte nereguli ca să iasă la iveală şi să ne ajute presa să scăpăm de Cidu’!!“. Asemănarea tov. Smedescu cu Cidul care-şi speria şi mort inamicii este făcută de un student al URA doar pentru a sublinia încă o dată incapacitatea firească a octogenarului rector de a manageria cu succes universitatea, fiind însă doar pe post de sperietoare pentru cei care tremură doar la auzul numelui său.

„Sistem ticăloşit“ şi clientelar în slujba rectorului

Rectorul Smedescu a rezistat 15 ani în fruntea Fundaţiei care patronează URA, pentru că a avut proptele înalte, provenite de regulă din „reţeaua“ de tovarăşi travestiţi în capitalişti după 1989.
Cine l-a lăsat pe tov. Smedescu să taie şi să spânzure după bunul plac pe moşia sa nu-mită Universitatea Româno-Americană? Vom clarifica această chestiune în numerele următoare ale „Gazetei de Bucureşti“. Ne oprim totuşi asupra unor nume care figurează sau au figurat pe statele de plată ale universi-tăţii, acceptând astfel să se subordoneze rectorului controversat. Prof. univ. dr. Dan Drosu-Şaguna, preşedintele Curţii de Conturi, predă la URA şi a avut o relaţie excelentă cu tov. Smedescu până de curând.
Chestorul Florin Sandu este cadru didactic la URA, fiind şi fost şef al Poliţiei Române.
Dumitru Miron, secretarul de stat pentru învăţământ universitar din ministerul de resort, este nu numai profesor la URA, dar este şi adjunctul rectorului în cadrul Fundaţiei care patronează universitatea, fiind considerat de mult timp succesorul tov. Smedescu.
Demnitarul Miron ne-a evitat toată săptămâna, dar sursele noastre din minister ne-au confirmat că acesta nu a reuşit să obţină confirmarea ca rector a rudei sale, acesta semnând diplome nerecunoscute de MEdC.
Victor Ponta este lector universitar şi amfitrion al manifestărilor tineretului PSD găzduite cu generozitate de URA.
Profesorul Dumitru Tudorache este eminenţa cenuşie de la URA, fiind legat de o tovărăşie veche de rectorul Smedescu. Trecutul amândurora este controversat, anii 1990 şi 1991 fiind emblematici pentru „cariera“ acestora. Un alt personaj important este prof. Constantin Bărbulescu, fostul rector al Academiei de Studii Economice, căruia PROF. Smedescu îi poartă o mare recunoştinţă.
Am încercat să obţinem şi punctul de vedere al temutului rector Smedescu, dar acesta a refuzat categoric să acorde un interviu „Gazetei de Bucureşti“. S-a îmbolnăvit subit şi a dispărut din prim-planul academic, absentând şi de la cursuri.
În numerele viitoare vom mai adăuga un capitol investigaţiei noastre, prezentându-vă povestea adevărată a ridicării campusului URA, sumele uriaşe vehiculate de ordinul zecilor de milioane de euro, litigiile ajunse în faţa instanţei de judecată, infracţiunile şi înscenările reclamate, şi, nu în ultimul rând, creditele contractate de rectorul Ion Smedescu, „Cidul româno-american“.

Bogdan Drăghici

http://www.gazetadebucuresti.ro/fullnews.php?ID=337
Data aparitiei: 2006-03-13